rîzîlic definitie
- Vezi aici mai multe rimerîzîlic
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep curî
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep curîz
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuic
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina culic
rizilíc (rizilícuri), s. n. – Batjocură, rîs. Tc. rezilik (Șeineanu, II, 302; Lokotsch 1681). substantiv neutrurizilic
rizilíc și rîzîlíc n., pl. urĭ (turc. rezillik, rușine, înjosire, d. rezil, josnic; bg. sîrb. rezilík). Mold. Fam. Batjocură, rîs. Dispreț: a suferi rîzîlicu cuĭva. Batjocură, dezordine, murdărie: ce-ĭ rîzîlicu ista pin [!] casă ? substantiv neutrurizilic
rizilic n. despreț: fata să sufere rizilicul celorlalte surori POP. [Turc. REZILIK, înjosire]. substantiv neutrurizilic
rizilíc și rîzîlíc n., pl. urĭ (turc. rezillik, rușine, înjosire, d. rezil, josnic; bg. sîrb. rezilík). Mold. Fam. Batjocură, rîs. Dispreț: a suferi rîzîlicu cuĭva. Batjocură, dezordine, murdărie: ce-ĭ rîzîlicu ista pin [!] casă ? temporarrizilic
rîzîlíc, V. rizilic. temporarrîzîlic