rutișor definitie
- Vezi aici mai multe sinonimerutișor
- Vezi aici mai multe rimerutișor
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep curu
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep curut
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuor
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cușor
rutișór m. (d. rută). Clocoțeĭ. substantiv masculinrutișor
rutișór s. m. substantiv masculinrutișor
rutișor m. plantă erbacee cu florile galbene, crește prin pășuni și livezi umede (Thalictrum angustifolium). [V. rută]. substantiv masculinrutișor
!rutișór-gálben (plantă) s. m., pl. rutișóri-galbéni substantiv masculinrutișor-galben
RUTIȘÓR, rutișoáre, s. n. (Bot.) ~ c) Thalictrum angustifolium; d) Thalictrum minus. (din rută2 + suf. -ișor) substantiv neutrurutișor
RUTIȘÓR s. m. Nume dat mai multor plante erbacee: a) plantă cu tulpina înaltă, cu flori galbene dispuse în buchete pe vârfurile ramurilor (Thalictrum foetidum); b) plantă cu frunze ovale și flori trandafirii sau albe (Thalictrum aquilegifolium). ◊ Compus: rutișor-galben = plantă cu rizom târâtor și cu numeroase flori galbene mici, dispuse în umbele (Thalictrum flavum). – Rută2 + suf. -ișor. substantiv neutrurutișor
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirutișor
| rutișor | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | rutișor | rutișorul |
| plural | rutișoare | rutișoarele | |
| genitiv-dativ | singular | rutișor | rutișorului |
| plural | rutișoare | rutișoarelor | |
| rutișor | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | rutișor | rutișorul |
| plural | rutișoare | rutișoarele | |
| genitiv-dativ | singular | rutișor | rutișorului |
| plural | rutișoare | rutișoarelor | |