reduceri si promotii 2018
Definitie rutină - ce inseamna rutină - Dex Online

rutină definitie

RUTÍNĂ1 s.f. 1. Obicei, operație repetată zilnic sau periodic. ♦ Operație efectuată de un calculator electronic. 2. Deprindere de a lucra mecanic, mereu în același fel. ♦ (Depr.) Respectare prea servilă a unor reguli și deprinderi învechite. V. manierism. / < fr. routine]. substantiv feminin rutină

RUTÍNĂ2 s.f. Substanță chimică de origine vegetală, folosită în farmacie ca diuretic, antihemoragic etc. [< fr. rutine]. substantiv feminin rutină

RUTÍNĂ2 s. f. substanță chimică de origine vegetală în farmacie ca diuretic, antihemoragic etc. (< fr. rutine) substantiv feminin rutină

*rutínă f., pl. e (fr. routine, d. route, drum). Îndemănare cîștigată pin [!] practică: a avea rutina afacerilor. Deprindere oarbă de a proceda tot-de-a-una cum aĭ apucat: rutina e vătămătoare progresuluĭ. V. pareatcă. substantiv feminin rutină

rutínă s. f., g.-d. art. rutínei substantiv feminin rutină

RUTÍNĂ1 s. f. 1. capacitate, îndemânare câștigată printr-o practică îndelungată. ◊ (depr.) deprindere de a lucra, de a gândi mecanic, mereu în același fel; respectare prea servilă a unor reguli și deprinderi învechite. 2. (inform.) set de instrucțiuni din ansamblul unui program de prelucrare a datelor, la servirea mai multor programe, când operațiile sunt comune; (sub)program de folosință curentă sau repetitiv, care asigură o funcție bine definită. (< fr., engl. routine) substantiv feminin rutină

rutină f. 1. capacitate dobândită prin o deprindere îndelungată; 2. deprindere oarbă de a face ceva totdeauna în acelaș chip: rutina e vătămătoare progresului. substantiv feminin rutină

RUTÍNĂ2 s. f. Substanță chimică naturală, care se găsește în florile, în frunzele și în tulpinile multor plante, folosită în medicină. – Din fr. rutine. substantiv feminin rutină

RUTÍNĂ1 s. f. Capacitate câștigată printr-o practică îndelungată;; (depr.) obișnuință de a acționa sau de a gândi totdeauna în același fel. ♦ Totalitatea obișnuințelor sau a prejudecăților considerate ca fiind un obstacol în calea noului, a creației sau a progresului. – Din fr. routine. substantiv feminin rutină

RUTINÁ vb. I. tr. (Rar) A învăța prin rutină. ♦ refl. A căpăta anumite deprinderi; a căpăta rutină. [< fr. routiner]. verb tranzitiv rutina

RUTINÁ vb. I. tr. a crea anumite deprinderi. II. refl. a căpăta rutină. (< fr. routiner) verb tranzitiv rutina

rutinà v. a învăța prin rutină. verb tranzitiv rutinà

RUTINÁ, rutinez, vb. I. Refl. A căpăta rutină. – Din fr. routiner. verb tranzitiv rutina

*rutinéz v. tr. (fr. routiner). Deprind în afacerĭ. V. refl. Tînăru s´a rutinat. verb tranzitiv rutinez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului rutină

rutină   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ruti rutina
plural rutine rutinele
genitiv-dativ singular rutine rutinei
plural rutine rutinelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z