rutil definitie
- Vezi aici mai multe rimerutil
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep curu
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep curut
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuil
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cutil
RUTÍL s.n. Bioxid natural de titan. [< fr. rutile]. substantiv neutrurutil
*rútil n. (lat. rútilus, roș cu reflexe galbene). Min. Un mineral, bioxid de titaniŭ (Ti O2). substantiv neutrurutil
rutíl s. n. substantiv neutrurutil
RUTÍL s. n. Oxid natural de titan, cristalizat sub formă de cristale prismatice de culoare galbenă-deschisă sau brună-roșcată, care se întâlnește mai ales în rocile metamorfice sau în aluviuni. – Din fr. rutile. substantiv neutrurutil
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirutil
| rutil substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | rutil | rutilul |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | rutil | rutilului |
| plural | — | — | |