rutier definitie

RUTIÉR, -Ă adj. Referitor la drumuri, la șosele. ♦ Transport rutier = transport făcut pe șosea; tractor rutier = tractor rapid, în general cu roți, folosit în orașe și pe șosele la transportarea remorcilor. // s.m. Ciclist participant la întrecerile sportive care se desfășoară pe șosele. [Pron. -ti-er. / < fr. routier]. adjectivrutier

RUTIÉR, -Ă I. adj. referitor la drumuri, la șosele. ♦ transport ~ = transport făcut pe șosea; tractor ~ = tractor rapid, în general cu roți, folosit în orașe și pe șosele la transportarea remorcilor. II. s. m. ciclist participant la întrecerile sportive care se desfășoară pe șosele. (< fr. routier) adjectivrutier

rutiér (-ti-er) adj. m., pl. rutiéri; f. rutiéră, pl. rutiére adjectivrutier

RUTIÉR, -Ă, rutieri, -e, adj. Care ține de drumuri și șosele, privitor la drumuri și șosele, care se referă la transportul pe șosele. ◊ Transport rutier = transport care se face pe șosele. Tractor rutier = tractor cu remorcă, prevăzut cu roți cu cauciuc și servind la transporturi. Mașină rutieră (și substantivat, n.) = mașină folosită la construirea șoselelor. [Pr.: -ti-er] -Din fr. routier. adjectivrutier

dop rutier expr. (pub.) ambuteiaj, blocare a traficului rutier. adjectivdoprutier