ruteniu definitie

credit rapid online ifn

RUTÉNIU s.n. Metal cenușiu asemănător cu platina, foarte refractar, casabil și greu fuzibil, întrebuințat la fabricarea filamentului pentru becurile electrice. [Pron. -niu. / < fr. ruthénium]. substantiv neutruruteniu

RUTÉNIU s. n. metal cenușiu, asemănător cu platina, foarte refractar, casabil și greu fuzibil, folosit la elaborarea unor aliaje, pentru contacte electrice etc. (< fr. ruthénium) substantiv neutruruteniu

credit rapid online ifn

*ruténiŭ n. (d. Ruthenia, numele latin al Rusiiĭ dat de Osann unuĭ ținut al Uralilor în care Klaus a găsit ruteniu). Chim. Un metal bivalent găsit în mineralu de platină la 1845 (greutatea atomică 104). substantiv neutruruteniŭ

ruténiu [niu pron. niu] s. n., art. ruténiul; simb. Ru substantiv neutruruteniu

RUTÉNIU s. n. Element chimic, metal alb-argintiu din familia platinei, cu duritate foarte mare, care se întrebuințează la fabricarea filamentului pentru lămpile cu incandescență. – Din fr. ruthénium. substantiv neutruruteniu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiruteniu

ruteniu  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ruteniu ruteniul
plural
genitiv-dativ singular ruteniu ruteniului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z