RURÁL, -Ă adj. De (la) sat, sătesc; ca de la țară. [Cf. fr. rural, lat. ruralis]. adjectivrural
RURÁL, -Ă adj. de (la) sat, sătesc; țărănesc. ◊ (despre plante) de câmp. (< fr. rural) adjectivrural
*rurál, -ă adj. (lat. ruralis, d. rus, ruris, țară, sat. V. rustic). Sătesc, de țară: școală, vĭață rurală. V. urban. adjectivrural
rurál adj. m., pl. ruráli; f. rurálă, pl. rurále adjectivrural
rural a. ce ține de un sat: școală rurală. adjectivrural
RURÁL, -Ă, rurali, -e, adj. De (la) sat; sătesc. ◊ (în vechea organizare administrativă) Comună rurală = cea mai mică unitate administrativă, condusă de un primar. – Din fr. rural. adjectivrural
rural adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | rural | ruralul | rurală | rurala |
plural | rurali | ruralii | rurale | ruralele | |
genitiv-dativ | singular | rural | ruralului | rurale | ruralei |
plural | rurali | ruralilor | rurale | ruralelor |