rupe definitie

2) rup, rupt, a rúpe v. tr. (vechĭ rump, rumpsei și rumseĭ, rumpt, d. lat. rŭmpo, rŭmpere, rŭptum; it. rompere, sard. lat. rúpere, pv, fr. rompre, sp. pg. romper). Sfîșiĭ puțin orĭ de tot, fac bucățĭ pînză, hîrtia, pelea [!], ața ș. a.: a rupe un plic, a rupe o foaĭe dintr´o carte, cînele [!] ĭ-a rupt haĭna. Frîng: bastonu, scîndura, picĭoru s´a rupt. Cad, mă stric, mă prăbușesc: podu s´a rupt. Rod, stric, uzez: mĭ-am rupt ghetele umblînd pentru el. Fig. Anulez, stric: a rupe învoĭala. Pornesc dintr´o mulțime: (rupețĭ) din dreapta cîte doĭ ! comandă militară). Obțin ca preț după neguțare: am maĭ rupt un franc. (La Nec. 2, 225: aŭ rumpt prețul merțeĭ cîte un leŭ bătut). Ĭaŭ dintr´o sumă maĭ mare: n´am de unde să maĭ rup. Îndrug, pot vorbi puțin: a o rupe pe franțuzește. A o rupe de (saŭ la) fugă, a începe să fugĭ deodată. (V. tivesc). A fugi rupînd (orĭ mîncînd) pămîntu, a fugi grozav. A ți se rupe inima de milă, a-țĭ fi foarte milă. A rupe cuĭva mînicile [!], a te ține după el cerîndu-ĭ. A rupe o adunare (vechĭ), a rîdica ședința. A rupe drum, a-țĭ croi (a-țĭ face) drum. A rupe inima tîrguluĭ (rar), a cumpăra ce e maĭ bun. A rupe tîrgu (rar), a ajunge la înțelegere după neguțare. A rupe prețu (vechĭ), a fixa prețu. A rupe sfat (vechĭ), a hotărî, a ajunge la înțelegere după deliberare. A rupe legea (vechĭ), a decide, a pronunța sentența [!]. Unde e ața maĭ supțire [!], acolo se rupe (Prov.) cînd eștĭ maĭ sărac, atuncĭ te lovește maĭ tare nevoĭa. verb tranzitivrup

RÚPE, rup, vb. III. ~ 8. Tranz. A se înțelege asupra prețului de vânzare. (din lat. rumpĕre; cf. it. rompere, pv., fr., cat. rompre, sp., pg. romper) verb tranzitivrupe

RÚPE, rup, vb. III. 1. ~ ♦ Refl. Când să strângă nodul, pâc! se rupse ața, căci era putredă. ♦ (În contexte figurate) Românul cu-a sa mână rupe lanțul de robie. – Ah! nu pot eu trăi fără tine; Eu încă a vieții fir mi-oi rupe, Pe amândoi o groapă să ne-astupe. ◊ Expr. A rupe inima târgului v. inimă (IV. 1.). ♦ (Complementul indică o parte a corpului) A(-și) fractura o mână, un picior etc. ◊ Expr. ~ A-și rupe gâtul (sau grumajii) = a-și pierde viața, cinstea, averea, a o păți rău de tot. ~ 2. ~ Au început a tupăi ... și a se sfărâma jucând, cât și-au rupt tot cojocul bucățele. 3. ~ ♦ (Fig.) Dintr-o dată o salvă rupea văzduhul. ♦ Expr. A rupe sau (refl.) a se rupe gheața v. gheață. 4. ~; a smulge o parte dintr-un obiect. Zări pasărea rupând cu lăcomie ficații bietului Prometeu. ♦ A sfâșia un animal sau (de obicei prin exagerare) un om (atacându-l, lovindu-l, bătându-l). Copiii după ei se țin Și câinii dau să-i rupă. ♦ A zdrobi, a strivi. Izbi cu pumnul în masă spre vioară, și-n murmur carnea pumnului a rupt. ◊ (Prin exagerare) Înainte de a pleca, soldații au fost rupți cu instrucția și cu teoria. – Dacă nu era cocoana să sară pentru mine ... mă rupea, că nu-ș' ce-avea, era turbat rău de tot. 5. ~; a desprinde, (trăgând cu putere) din locul unde este fixat. ♦ A culege flori, fructe, etc. ◊ (Fig.) Chipul tău e rupt din soare. ♦ A obține (cu greu) o sumă de bani. Cum voi rupe ceva parale de la tatăl tău, am să ți le pun deoparte. ◊ (Fig.) Cheltuiala e mare și oamenii greu o să-și rupă din sărăcie. 6. ~ , a (se) desprinde (cu oarecare efort) de cineva sau de ceva. Și-a stricat copiii. Nu-i pune la muncă. I-a rupt de sat. ♦ Refl. (Despre grupuri, colectivități) A se împrăștia, a se desface în două (sau în mai multe). Se sună de culcare. Mulțimea se rupse zgomotos. ◊ Expr. (Tranz.) A rupe rândurile (sau, rar, refl. a se rupe) = ~; (despre rânduri) a înceta să formeze un șir aliniat. ~ ◊ (Complementul indică drumul deschis) Rupând drumul printre oameni învălmășiți, pe cal înspumat, venea vijelios un olăcar. – Duruind soseau călării ca un zid înalt de suliți, Printre cetele păgâne trec rupându-și large uliți. 7. Tranz. Fig. (Cu complementul vorbă sau în expr. a o rupe (pe)...) ~ Vorbește încai franțuzește?... A fi rupând și el vreo două vorbe ca toată lumea. – Var. (învechit) rúmpe. verb tranzitivrupe

rúpe (rúp, rúpt), vb. – 1. A despărți un obiect în mai multe părți, a face bucăți. – 2. A despica, a desface. – 3. A tăia, a smulge. – 4. A strica, a sfărîma. – 5. A suprima, a suspenda, a anula. – 6. A întrerupe, a curma. – 7. A da la o parte, a separa. – 8. A se despărți, a abandona. – 9. A vorbi stricat o limbă, a o stîlci. – 10. A cădea la învoială, a stabili prețul de vînzare. – Var. înv. rumpe. Mr. arup, arupșu, aruptă, megl. rup, rupș, rupt, istr. rupu, rupt. Lat. rumpĕre (Pușcariu 1485; REW 7442), cf. it. rompere, prov., fr., cat. rompre, sp., port. romper. – Der. rupt, adj. (despărțit; desfăcut; s. n., rupere, întrerupere); ruptă, s. f. (înv., impozit global, contribuție personală stabilită pentru prima dată în Mold. la începutul sec. XIX și plătibilă în patru rate anuale); ruptaș, s. m. (contribuabil care plătea impozitul după sistemul numit ruptă); raptoare (var. înv. ruptoare), s. f. (început, primul pas; învoială asupra prețului de vînzare-cumpărare; stabilire a contribuției individuale); ruptură (mr. aruptură), s. f. (rupere; distrugere; crăpătură, fisură; hernie; bucată ruptă, fragment; zdreanță, cîrpă), care ar putea proveni direct din lat. ruptŭra (Pușcariu 1486; REW 7455), cf. it. rottura, prov., cat., sp., port. rotura, fr. roture); ruptănos (var. rupticos), adj. (zdrențăros, rupt); rupturi, vb. (a rupe în bucăți); prerupe, vb. (înv. și Trans. de S., a întrerupe), care pare să provină direct din lat. praerumpere. Rus. ruptaš „contribuabil” provine din rom. (Vasmer, II, 549). verb tranzitivrupe

rupe, rup v. t. 1. (er.) a istovi, a(-și) epuiza partenerul de sex. 2. a bate foarte rău (pe cineva). verb tranzitivrupe

RÚPE, rup, vb. III. 1. Tranz. A distruge continuitatea unui material solid sub acțiunea unor solicitări mecanice; a despărți (intenționat) un obiect în două sau în mai multe bucăți. ◊ Expr. A rupe (sau refl.) a i se rupe (cuiva) inima (sau sufletul, rărunchii) = a produce (cuiva) sau a simți o mare durere. ♦ A(-și) fractura o mână, un picior etc. ◊ Expr. A-și rupe picioarele = a umbla mult (fără folos). A-și rupe gâtul = a-și pierde viața, cinstea, averea. A-și rupe pieptul = a-și obosi plămânii (vorbind sau cântând prea mult). ♦ A întrerupe, a curma tăcerea, relațiile cu cineva. ◊ Expr. A o rupe cu cineva sau cu ceva = a pune capăt unui obicei, unui sistem, unei atitudini sau legături. A rupe prețul (sau târgul) = a ajunge la învoială după o tocmeală îndelungată. 2. Tranz. A distruge un obiect prin întrebuințare. 3. Tranz. (Adesea fig.) A distruge un obiect prin sfărâmare, spargere etc. Apele rup stăvilarele. ◊ Expr. A rupe frontul = a străpunge linia de apărare a inamicului. 4. Tranz. A sfâșia un lucru smulgând bucăți din acesta. ♦ A sfâșia un animal sau un om. ♦ A zdrobi, a strivi. 5. Tranz. A smulge. ◊ Expr. A rupe cuiva urechile = a pedepsi pe cineva trăgându-l de urechi. A-și rupe de la gură = a se lipsi de strictul necesar în folosul altcuiva. ♦ A culege flori, fructe etc. ♦ A obține (cu greu) o sumă de bani. 6. Refl. și tranz. A (se) depărta, a (se) desprinde de cineva sau de ceva. Se rupseră din grămadă. ♦ Refl. (Despre grupuri, colectivități) A se împrăștia. ◊ Expr. (Tranz.) A rupe rândurile = (despre un grup de oameni) a fugi, stricând ordinea unui șir aliniat. A o rupe la (sau de) fugă (rar, la goană, la sănătoasa sau de-a fuga) = a o lua la fugă. ♦ Tranz. A-și deschide (cu efort) drum de trecere. 7. Tranz. Fig. A se exprima cu greu într-o limbă străină, a ști foarte puțin o limbă străină. [Var.: (reg.) rúmpe vb. III] – Lat. rumpĕre. verb tranzitivrupe

rúpe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rup, perf. s. 1 sg. rupséi, 1 pl. rúpserăm; part. rupt verb tranzitivrupe

rupe v. 1. a face bucăți: a rupe o hârtie; 2. a sfășia: a rupe cu dinții; fig. mi se rupe inima ISP.; 3. a anula: a rupe un contract; 4. a vorbi puțin și stricat: o rupe franțuzește; 5. a porni repede: o rupe d’a fuga; 6. a se sfărâma: podul s’a rupt. [Mold. rumpe = lat. RUMPERE]. verb tranzitivrupe

a rupe (cuiva) noada expr. (adol.) a impresiona (pe cineva). verb tranzitivarupe

a o rupe expr. (d. limbi străine) a vorbi puțin. verb tranzitivaorupe

mi se rupe! expr. nu-mi pasă! verb tranzitivmiserupe

a i se rupe (în paișpe) de ceva expr. a nu-i păsa de ceva. verb tranzitivaiserupe

a i se rupe (cuiva) filmul expr. a-și pierde cunoștința. verb tranzitivaiserupe

a rupe ața (cuiva) expr. (d. femei) a dezvirgina un flăcău. verb tranzitivarupeața

a rupe baraca expr. (adol.) a se distra, a se simți bine. verb tranzitivarupebaraca

a rupe fundul (cuiva) expr. a sodomiza. verb tranzitivarupefundul

a rupe gura lumii / târgului expr. a uimi un anturaj / pe cei care te cunosc printr-o realizare deosebită. verb tranzitivarupeguralumii

a rupe calendarul expr. (prst.) a se îndrăgosti de un client. verb tranzitivarupecalendarul

a se rupe în figuri expr. (adol.) a se grozăvi, a se fuduli. verb tranzitivaserupeînfiguri

a o rupe în fericire expr. a avea parte de necazuri, a da de bucluc. verb tranzitivaorupeînfericire

a o rupe în sentiment expr. a avea o pagubă mare. verb tranzitivaorupeînsentiment

a rupe inima târgului expr. (iron.) 1. a cumpăra ce este mai prost, a face o afacere proastă. 2. v. a rupe gura lumii. verb tranzitivarupeinimatârgului