rumenele definitie

RÚMEN2, RÚMENĂ, rúmeni, rúmene, adj. ~ (din sl. rumĕnŭ = roșu; cf. scr., slovac. rumen) adjectiv rumen

RÚMEN s.n. Primul compartiment al stomacului rumegătoarelor. [< fr. rumen, cf. lat. rumen]. adjectiv rumen

RÚMEN s. n. primul compartiment al stomacului la rumegătoare. (< fr., lat. rumen) adjectiv rumen

rúmen1 adj. m., pl. rúmeni; f. rúmenă, pl. rúmene adjectiv rumen

rúmen (rúmenă), adj. – Trandafiriu, roșcat. – Mr. arumîn. Sl. rumĕnŭ „roșu” (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 491; Conev 97), cf. sb., cr., slov. rumen.Der. rumeior, adj. (dim. al lui rumen); rumeni, vb. (a se înroși; a se face rumen, a se frige ușor), din sl. rumĕniti, sb., cr. rumeniti; rumeneală, s. f. (roșeață, îmbujorare; fard; căldură, dogoare), din sl. rumĕnilo, sb., cr., slov. rumenilo; rumeniu, adj. (trandafiriu); rumeniță, s. f. (fard). adjectiv rumen

rúmen, -ă adj. (vsl. rumĭenŭ, roș, rumen; bg. sîrb. rumen, rus. rumĭányĭ). Cu fața plină de sănătate: fețe rumene, copiĭ rumenĭ. Bine copt și prăjit: pîne [!] rumenă, o găină rumenă. – În est rumăn, -ănă, pl. tot -enĭ, -ene. adjectiv rumen

rúmen2 s. n., pl. rúmene adjectiv rumen

rumen a. 1. roșu închis: obrajii rumeni ca doi bujori; 2. bine copt: bucate rumene. [Slav. RUMIENŬ]. adjectiv rumen

RÚMEN1, rumene, s. n. Primul și cel mai mare compartiment al stomacului rumegătoarelor, de forma unui sac dublu, care ocupă întreaga cavitate abdominală stângă și o parte din cavitatea abdominală dreaptă și în care se înmagazinează alimentele și se macerează sub influența florei bacteriene, a fermenților și a mișcării pereților; ierbar2. – Din fr. rumen. adjectiv rumen

RÚMEN2, -Ă, rumeni, -e, adj. 1. (Despre obraz sau buze) De o culoare care bate în roșu. ♦ (Despre oameni) Cu fața îmbujorată, cu obrajii roșii. ♦ (Despre fructe și unele alimente) Care a căpătat o culoare roșiatică (sub acțiunea focului sau a soarelui); bine copt. 2. Care este roșu-aprins; trandafiriu. – Din sl. rumenă. adjectiv rumen

RUMENÉL, -EÁ, -ÍCĂ, rumenei, -ele, adj. Rumeior. – Din rumen2 + suf. -el. adjectiv rumenel

RUMENEÁ, rumenele, s. f. (Pop.) Rumeneală (2). – Din rumen2 + suf. -ea. substantiv feminin rumenea

rumeneală f. 1. coloarea roșie a obrajilor; 2. suliman; 3. pl. Tr. Bot. roibă. substantiv feminin rumeneală

rumeneálă f., pl. elĭ (d. rumenesc; sîrb. rumenilo, roșeață, suliman roș; pol. rumienidlo). Roșeața sănătoasă a obrazuluĭ. Coloarea [!] uneĭ pînĭ [!] saŭ fripturĭ bine prăjite. O plantă erbacee rozacee care are tulpina tîrîtoare și crește pin [!] tufișurĭ și pădurĭ umede (potentilla procumbens orĭ tormentilla reptans). Suliman roș (pl. vechĭ rumenéle [cp. cu gălbenele], ca´n P. P. V. carmin). Pl. (rumenele). Roĭbă. substantiv feminin rumeneală

!rumeneálă s. f., g.-d. art. rumenélii/rumenélei; (farduri, plante) pl. rumenéli/rumenéle substantiv feminin rumeneală

RUMENEÁLĂ, (2, 3) rumeneli, s. f. 1. Culoare rumenă, roșeață. 2. (Pop.) Fard, suliman, dresuri. 3. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina întinsă pe pământ și cu flori de culoare galbenă (Potentilla procumbens). [Pl. și: (2,3) rumenele] – Rumeni + suf. -eală. substantiv feminin rumeneală

RUMENEÁLĂ s. f. ~ (din rumeni + suf. -eală, sl. rumĕnilo) substantiv feminin rumeneală

róĭbă și (Trans.) și róbie f., pl. e (lat. rŭbia, poate și supt infl. luĭ roĭb). O plantă erbacee acățătoare [!] care e tipu familiiĭ rubiaceelor (rúbia tinctórum). Din rădăcinile eĭ se scotea în ainte [!] o văpsea [!] roșie. Poamele eĭ îs niște boabe roșiĭ care devin pe urmă negre. – Se numește și brocĭ, pațachină și rumenele, ĭar ca neol. garanță. temporar roĭbă

rumeneálă f., pl. elĭ (d. rumenesc; sîrb. rumenilo, roșeață, suliman roș; pol. rumienidlo). Roșeața sănătoasă a obrazuluĭ. Coloarea [!] uneĭ pînĭ [!] saŭ fripturĭ bine prăjite. O plantă erbacee rozacee care are tulpina tîrîtoare și crește pin [!] tufișurĭ și pădurĭ umede (potentilla procumbens orĭ tormentilla reptans). Suliman roș (pl. vechĭ rumenéle [cp. cu gălbenele], ca´n P. P. V. carmin). Pl. (rumenele). Roĭbă. temporar rumeneală

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului rumenele

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z