reduceri si promotii 2018
Definitie rumenea - ce inseamna rumenea - Dex Online

rumenea definitie

RUMENÉL, -EÁ, -ÍCĂ, rumenei, -ele, adj. Rumeior. – Din rumen2 + suf. -el. adjectiv rumenel

RUMENEÁ, rumenele, s. f. (Pop.) Rumeneală (2). – Din rumen2 + suf. -ea. substantiv feminin rumenea

RUMENÍ, rumenésc, vb. IV. ~ (din rumen2, sl. rumĕniti, scr. rumeniti) verb tranzitiv rumeni

rumení, rumenesc, vb. refl. – A se vopsi pe față; a se ruja: „Ticlăzău și rumenele / Să să rumenea cu ele” (Memoria 2001: 30). – Din rumen „de culoare care bate în roșu” (< sl. ruměnǔ). verb tranzitiv rumeni

rumení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rumenésc, imperf. 3 sg. rumeneá; conj. prez. 3 să rumeneáscă verb tranzitiv rumeni

rumenì v. 1. a face rumen; (luna) rumenind străvechii codri și castelul singuratic EM.; 2. fig. a roși (de emoțiune); 3. a da cu rumeneli. verb tranzitiv rumenì

RUMENÍ, rumenesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină rumen2; a (se) colora în roșu. 2. Refl. (Pop.) A se farda, a se machia, a se sulimeni. – Din rumen2. verb tranzitiv rumeni

rumenésc v. tr. (vsl. rumĭeniti, a înroși, rumĭenĭeti, a fi roș, a te înroși: sîrb. rumeniti se, a se înroși). Fac rumen: focu a rumenit friptura. V. refl. Trăind în aer liber s´a rumenit. verb tranzitiv rumenesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului rumenea

rumenea   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rumenea rumeneaua
plural rumenele rumenelele
genitiv-dativ singular rumenele rumenelei
plural rumenele rumenelelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z