rula definitie

RULÁ vb. I. 1. tr. A înfășura, a face sul. ♦ (Croitorie) A rotunji reverul unei haine, o piesă din stofă etc. 2. intr. A se proiecta pe ecran. 3. tr. A deplasa un corp prin rostogolire. ♦ A merge pe roți. ♦ A parcurge un anumit număr de kilometri cu un autovehicul. 4. tr. A face să circule (fonduri bănești). 5. intr. (Despre cicliști și atleți) A alerga relaxat și uniform. 6. intr. (Despre avioane) A parcurge o distanță pe roți. ♦ (Despre nave, avioane) A se înclina dintr-un bord într-altul, a avea ruliu. 7. tr. (Franțuzism) A înșela, a escroca, a jecmăni pe cineva. [< fr. rouler]. verb tranzitivrula

rulá (ruléz, rulát), vb. – A proiecta o peliculă. Fr. rouler.Der. ruladă, s. f. (tril; prăjitură în formă de sul), din fr. roulade; rulant, adj. (care rulează; propriu căilor ferate); ruletă, s. f., din fr. roulette; rulou, s. n., din fr. rouleau. verb tranzitivrula

rulá (a ~) vb., ind. prez. 3 ruleáză verb tranzitivrula

RULÁ vb. I. tr. 1. a deplasa un corp prin rostogolire. ◊ (despre vehicule) a se deplasa prin rostogolirea roților sau a rolelor pe o cale fixă. ◊ a parcurge un anumit număr de kilometri cu un autovehicul. 2. a înfășura, a face sul. ◊ (croitorie) a rotunji reverul unei haine, o piesă din stofă etc. 3. a face să circule (fonduri bănești). II. intr. 1. (despre filme) a fi proiectat pe ecran. 2. (despre cicliști, atleți) a alerga relaxat și uniform. 3. (despre nave, avioane) a se balansa în sens transversal; a avea ruliu. (< fr. rouler) verb tranzitivrula

RULÁ, rulez, vb. I. Tranz. 1. A înfășură manual sau mecanizat un material textil pe un sul de lemn sau metalic, formând un rulou (1). 2. A proiecta un film pe ecran într-o sală de cinematograf. 3. A face să circule bunuri, bani, investindu-i în afaceri. 4. A deplasa un corp prin rostogolire sau prin alunecare pe o cale fixă. ♦ Intranz. (Despre vehicule) A înainta prin intermediul unor roți sau role. 5. A netezi sau a întinde o suprafață prin apăsare cu un obiect în rostogolire. 6. A prelua un program într-un sistem de calcul. – Din fr. rouler. verb tranzitivrula

*ruléz v. tr. (fr. rouler, a rostogoli, d. rouelle, rotiță, și vfr. roler, a rostogoli, d. lat. *rotulare. V. roată, rótulă, rol, ruletă). Barb. Rostogolesc, învîrtesc (un film). Cheltuĭesc și primesc ĭar, învîrt ĭar, învîrt, fac să circule: a rula un mare capital. verb tranzitivrulez

a rula un sentiment expr. a pune la cale o întâlnire amoroasă. verb tranzitivarulaunsentiment

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluirula

rula  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)rula rulare rulat rulând singular plural
rulând rulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) rulez (să)rulez rulam rulai rulasem
a II-a (tu) rulezi (să)rulezi rulai rulași rulaseși
a III-a (el, ea) rulea (să)rulai rula rulă rulase
plural I (noi) rulăm (să)rulăm rulam rularăm rulaserăm
a II-a (voi) rulați (să)rulați rulați rularăți rulaserăți
a III-a (ei, ele) rulea (să)ruleze rulau rula rulaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z