Alege sensul dorit: ruja -substantiv feminin ruja -verb tranzitiv

ruja definitie

credit rapid online ifn

RÚJĂ1 s. f. culoarea metalului incandescent. (< fr. rouge) substantiv femininrujă

RÚJĂ2 s. n. bandă încrețită plisată de tul, de dantelă etc., obiect la obiecte de îmbrăcăminte. (< fr. rouche) substantiv femininrujă

credit rapid online ifn

rújă, ruje, s.f. – 1. Măceș; trandafir. 2. Floare, în general; cf. expr. ruja soarelui (Ieud, Rozavlea, Hoteni). 3. (Fig.) Rumeneală în obraji. 4. Motiv ornamental (pe lăzile de lemn) sub formă de rozetă, în interiorul căreia sunt trasate 4, 6 sau 8 petale (Stoica, Pop 1984: 48). – Scr. ruža (DEX); magh. rózsa „trandafir„. substantiv femininrujă

!rújă (pop.) s. f., art. rúja, g.-d. art. rújei/rújii; pl. rúje/ruji substantiv femininrujă

rujă f. floarea roșie a măceșului: obrajii ca rujele. [Serb. RUJA (din slav. ROJA, roză)]. substantiv femininrujă

RÚJĂ2, ruje, s. f. (Fam.) Bandă de pânză, de stofă, de dantelă etc. plisată sau încrețită, care servește ca ornament la diferite obiecte de îmbrăcăminte. [Var.: ríjă s. f.] – Cf. fr. r u c h e. substantiv femininrujă

RÚJĂ1, ruje, s. f. 1. (Reg.) Măceș. ♦ Trandafir. ♦ Fig. (Pop.) Nume dat unei persoane frumoase. 2. Fig. (Reg.) Roșeață, rumeneală din obraz. 3. Plantă erbacee cu frunze cărnoase și flori galbene-purpurii, grupate într-un buchet, care crește pe stâncile din regiunea alpină (Sedum rosea). 4. Compus: rujă-galbenă = plantă având tulpina fară peri, cu frunze ovale și cu flori galbene; mărită-mă-mamă (Rudbeckia laciniata). [Pl. și: ruji] – Din bg., sb. ruža. substantiv femininrujă

rújă f., pl. ĭ (sîrb. ruža, roză, trandafir, bg. „nalbă”; rut. róža, rúža, roză, rus. róža, nalbă sălbatică; vsl. roža, roza, d. lat. rosa, roză; ung. rózsa). Vechĭ. Azĭ Trans. Numele maĭ multor florĭ de cîmp numite în bot. rhodiola rósea, heliánthemum și rosa canina (măcieș). Fig. Rumeneala obrajilor. substantiv femininrujă

aster m. plantă cultivată ca podoabă în grădini, numită de popor rujă vânătă de toamnă. substantiv femininaster

rújă-gálbenă (plantă) s. f., g.-d. art. rújii-gálbene; pl. rúji-gálbene substantiv femininrujă-galbenă

!rúja-soárelui (plantă) s. f. art., g.-d. art. rújii-soárelui substantiv femininruja-soarelui

!rújă-de-toámnă (plantă) s. f., g.-d. art. rújii-de-toámnă; pl. rúji-de-toámnă substantiv femininrujă-de-toamnă

RUJÁ vb. I. refl. A-și da cu ruj (pe buze, pe față). [< ruj]. verb tranzitivruja

RUJÁ vb. refl. a-și da cu ruj (pe buze). (< ruj) verb tranzitivruja

rujá (a ~) vb., ind. prez. 3 rujeáză verb tranzitivruja

RUJÁ, rujez, vb. I. Refl. A-și da cu ruj (1) pe buze. – Din ruj. verb tranzitivruja

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiruja

ruja  substantiv feminin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)ruja rujare rujat rujând singular plural
rujând rujați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) rujez (să)rujez rujam rujai rujasem
a II-a (tu) rujezi (să)rujezi rujai rujași rujaseși
a III-a (el, ea) rujea (să)rujai ruja rujă rujase
plural I (noi) rujăm (să)rujăm rujam rujarăm rujaserăm
a II-a (voi) rujați (să)rujați rujați rujarăți rujaserăți
a III-a (ei, ele) rujea (să)rujeze rujau ruja rujaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z