Alege sensul dorit: ruina - substantiv feminin ruina - verb tranzitiv

ruina definitie

ruínă (dărâmătură) s. f., g.-d. art. ruínei; pl. ruíne substantiv feminin ruină

RUÍNĂ s.f. 1. Dărăpănare, năruire; dărâmătură. 2. (Fig.) Pierdere a averii, a situației politice sau economice; sărăcire; istovire; distrugere. [Pl. -ne, -nuri. / cf. lat. ruina, fr. ruine]. substantiv feminin ruină

RUÍNĂ s. f. 1. ceea ce a rămas dintr-o construcție dărăpănată. 2. (fig.) pierdere a averii; distrugere, dezastru. (< fr. ruine, lat. ruina) substantiv feminin ruină

ruínă (ruíne), s. f. – Surpătură. Fr. ruine.Der. ruina, vb. (a surpa); ruinător, adj. (distrugător). substantiv feminin ruină

*ruínă f., pl. e și ĭ (lat. ruina, d. rúere, a se prăbuși; fr. ruine, it. rovina). Dărămare, nimicire: ruina Troiĭ. Fig. Ruina unuĭ stat, uneĭ averĭ, uneĭ teoriĭ. Cauză de nimicire: Elena fu ruina Troiĭ. Dărămătură: vechĭu castel e azĭ o ruină. Pl. Dărămăturĭ, zidurĭ prăbușite: ruinele cetățiĭ Neamțuluĭ. A cădea în ruină, a se prăbuși. substantiv feminin ruină

ruină f. 1. dărâmarea unei zidiri; 2. orice fel de distrucțiune: ruina imperiului roman; 3. pierderea averii, a puterii: ruina unui comerciant; 4. rămășițele unui oraș sau ale unui edificiu distrus: ruinele Ninivei. substantiv feminin ruină

RUÍNĂ, ruine, s. f. 1. (Adesea fig.) Ceea ce a rămas dintr-o construcție veche, dărâmată; dărâmătură. ◊ Loc. adj. În ruină (sau ruine) = ruinat, dărăpănat. ♦ Fig. Rămășiță a trecutului. 2. (Rar) Faptul de a (se) ruina. 3. Fig. Pierdere a averii sau a sănătății; distrugere; dezastru. ♦ Persoană distrusă din punct de vedere fizic și moral ca urmare a unei sănătăți precare sau a unor necazuri. – Din fr. ruine, lat. ruina. substantiv feminin ruină

din spate regină, din față ruină expr. v. din spate liceu, din față muzeu. substantiv feminin dinspateregină

RUINÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) dărăpăna, a (se) nărui, a (se) surpa. 2. (Fig.) A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă averea; a sărăci. ♦ (Fig.) A(-și) distruge sănătatea. [Pron. ru-i-. / cf. fr. ruiner]. verb tranzitiv ruina

RUINÁ vb. tr., refl. 1. a (se) dărăpăna, a (se) nărui, a (se) surpa. 2. (fig.) a-și pierde, a face pe cineva să-și piardă averea; a sărăci. ◊ (fig.) a(-și) distruge sănătatea. (< fr. ruiner, lat. ruinare) verb tranzitiv ruina

ruiná (a ~) (ru-i-) vb., ind. prez. 3 sg. ruineáză verb tranzitiv ruina

ruinà v. 1. a schimba în ruine, a dărâma; 2. a cauza ruina averii, a sănătății: jocul ruinează; 3. a cădea în ruine; 4. a-și pierde averea, sănătatea. verb tranzitiv ruinà

RUINÁ, ruinez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) preface în ruină, a (se) dărăpăna, a (se) degrada. 2. Fig. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă averea, a sărăci sau a face să sărăcească; a (se) distruge. ♦ A(-și) distruge sănătatea. [Pr.: ru-i-] – Din lat. ruinare, fr. ruiner. verb tranzitiv ruina

*ruinéz v. tr. (fr. ruiner). Dărîm, prăbușesc: cutremuru din 1908 a ruinat Messina. Fig. Sărăcesc: jocu de cărțĭ l-a ruinat. Stric tare: beția ĭ-a ruinat sănătatea. V. refl. Cad în ruină: mînăstirea a´nceput a se ruina. Sărăcesc, perd averea: a te ruina la jocu de cărțĭ. V. vatăm. verb tranzitiv ruinez

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului ruina

ruina   substantiv feminin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ruina ruinare ruinat ruinând singular plural
ruinând ruinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ruinez (să) ruinez ruinam ruinai ruinasem
a II-a (tu) ruinezi (să) ruinezi ruinai ruinași ruinaseși
a III-a (el, ea) ruinea (să) ruinai ruina ruină ruinase
plural I (noi) ruinăm (să) ruinăm ruinam ruinarăm ruinaserăm
a II-a (voi) ruinați (să) ruinați ruinați ruinarăți ruinaserăți
a III-a (ei, ele) ruinea (să) ruineze ruinau ruina ruinaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z