rugămínte f., pl. țĭ (pl. d. inuzatu rugămînt, lat. rogamentum). Cerere umilită saŭ politicoasă adresată cuĭva. V. rugare. substantiv femininrugăminte
rugăminte f. rugăciune stăruitoare către cineva. [Lat. ROGAMENTA]. substantiv femininrugăminte
RUGĂMÍNTE, rugăminți, s. f. Cerere (stăruitoare) adresată cuiva pentru a obține ceva; rugare, rugă (1). -- Ruga + suf. -ământ. substantiv femininrugăminte
rugăminte | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | rugăminte | rugămintea |
plural | rugăminți | rugămințile | |
genitiv-dativ | singular | rugăminți | rugăminții |
plural | rugăminți | rugăminților |