rudénie f. (d. rudă și vsl. roždenie, naștere). Vechĭ. Neam, generațiune. Azĭ. Înrudire, alianță, legătura dintre rude. Rudă, neam, persoană înrudită: mĭ-a venit o rudenie, mĭ-aŭ venit rudeniile. – În Munt. și rubedénie (infl. de sîrb. rodbina), în Munt. vest și Olt. rebedénie, în Bz. și rumedénie. V. sumedenie. substantiv feminin rudenie
rudénie (-ni-e) s. f., art. rudénia (-ni-a), g.-d. art. rudéniei; (rude) pl. rudénii, art. rudéniile (-ni-i-) substantiv feminin rudenie
rudenie f. 1. rudă: o rudenie de ale noastre; 2. legătură ce unește pe rude; 3. toate rudele cuiva. substantiv feminin rudenie
RUDÉNIE, (2) rudenii, s. f. 1. Legătură directă sau colaterală între persoane care fac parte din aceeași familie; înrudire. 2. Rudă1 (1). – Rudi + suf. -enie. substantiv feminin rudenie
| rudenie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | rudenie | rudenia |
| plural | rudenii | rudeniile | |
| genitiv-dativ | singular | rudenii | rudeniei |
| plural | rudenii | rudeniilor | |