rubin definitie

RUBÍN s.n. Varietate roșie de corindon, foarte dur, folosită ca piatră prețioasă și în mecanica de precizie. [Pl. -ne, -nuri, (s.m.) -ni. / < it. rubino, lat. rubinus, cf. germ. Rubin]. substantiv neutrurubin

RUBÍN s. n. varietate roșie de corindon, foarte dur, piatră prețioasă și în mecanica de precizie. (< it. rubino, lat. rubinus, germ. Rubin) substantiv neutrurubin

rubín (rubíne), s. n. – Varietate de corindon. – Mr. rubine. It. rubino, prin intermediul ngr. ρουμπίνι. – Der. rubiniu, adj. (culoare de rubin, roșu). substantiv neutrurubin

*rubín n., pl. e (ngr. rubini [d. it. rubino, care vine d. lat. ruber, roș] și rubi [d. fr. rubis]; germ. rubin, rus. rubin). Un fel de corindon roș aprins transparent (compus dintr´un oxid de aluminiŭ și un oxid metalic colorant) care constitue o peatră [!] prețioasă. Cînd bate în albastru, e maĭ scump și de cît [!] diamantu. substantiv neutrurubin

rubín s. n., pl. rubíne substantiv neutrurubin

rubin n. piatră scumpă de coloare roșie. substantiv neutrurubin

RUBÍN, rubine, s. n. Varietate de corindon foarte dur, de culoare roșie, care se găsește în natură cristalizată sau se obține sintetic, folosită ca piatră prețioasă. [Pl. și: rubinuri] – Din it. rubino, lat. rubinus, germ. Rubin. substantiv neutrurubin