RUBICÓND, -Ă adj. (Despre fața oamenilor) Roșu, îmbujorat, rumen. [< fr. rubicond, it. rubicondo, cf. lat. rubicundus]. adjectivrubicond
RUBICÓND, -Ă adj. (despre fața oamenilor) roșu, rumen. (< fr. rubicond, lat. rubicundus) adjectivrubicond
rubicónd adj. m., pl. rubicónzi; f. rubicóndă, pl. rubicónde adjectivrubicond
RUBICÓND, -Ă, rubiconzi, -de, adj. (Despre fața oamenilor) Roșu, rumen, aprins, îmbujorat. – Din fr. rubicond. adjectivrubicond
rubicond adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | rubicond | rubicondul | rubicondă | rubiconda |
plural | rubiconzi | rubiconzii | rubiconde | rubicondele | |
genitiv-dativ | singular | rubicond | rubicondului | rubiconde | rubicondei |
plural | rubiconzi | rubiconzilor | rubiconde | rubicondelor |