reduceri si promotii 2018
Definitie rușine - ce inseamna rușine - Dex Online

rușine definitie

RUȘÍNE s.f. ~ 3. ~ ◊ Expr. A fi (sau a rămâne, a se da, a se face sau a da, a face pe cineva) de rușine ~ ◊ A da cinstea pe rușine v. cinste. substantiv feminin rușine

rușíne și (vechĭ) rușúne f. (lat. *rosio, -ónis, d. róseus, trandafiriŭ, rom, roș. Turburare a sufletuluĭ cauzată de frica de ridicul saŭ de dezonoare și caracterizată pin [!] grămădirea sîngeluĭ în față: a se sinucide de rușine, om fără rușine. Persoană saŭ lucru care cauzează rușine: acest fiŭ e rușinea familiiĭ. A face rușine cuĭva, a-ĭ aduce dezonoare: fapta asta îțĭ face rușine. A da cinstea pe rușine, a te compromite, a perde [!] cinstea. A face pe cineva de rușine, a-l face să-ĭ fie rușine, a-l lăsa rușinat. A rămînea de rușine, a rămînea rușinat. Maĭ mare rușinea saŭ rușinea mare (exclamativ), e lucru de rușine ! V. pudoare, turpitudine. substantiv feminin rușine

rușíne s. f., g.-d. art. rușínii substantiv feminin rușine

RUȘÍNE s. f. 1. Sentiment penibil de sfială, de jenă provocat de un insucces sau de o greșală. ◊ Loc. adj. și adv. Fără rușine = fără jenă, cu obrăznicie. ◊ Expr. A muri de rușine sau a-i plesni cuiva obrazul de rușine, se spune când cineva se simte foarte rușinat. N-ai (sau n-are) rușine sau nu-ți (sau nu-i, nu le etc.) e rușine (obrazului), se spune cuiva lipsit de bun-simț, obraznic, nesimțit, nerușinat. 2. Rezervă, modestie, reținere. ♦ Timiditate, sfiiciune. 3. Ocară, batjocură, ofensă. ◊ Expr. A fi (sau a rămâne, a se da, a se face sau a da pe cineva) de rușine sau a face cuiva rușine = a (se) face de râs, a ajunge (sau a pune pe cineva) într-o situație penibilă. 4. Motiv de a se simți rușinat; necinste, dezonoare, umilință. ◊ Expr. A păți (o sau vreo) rușine = a ajunge de ocară sau de batjocură, a suferi un lucru umilitor. (E) rușine sau e) mai mare rușinea = (e) nepotrivit, necorespunzător, rușinos. A fi rușinea cuiva = a fi om de nimic, de ale cărui fapte cineva se rușinează, a fi cauza dezonoarei cuiva. 5. (Pop.) Denumire a organului genital la om și la animale. ◊ Compus: rușinea-fetei = numele a două plante erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina acoperită de peri rigizi, cu flori albe sau trandafirii, dispuse în mici umbele; morcov sălbatic (Daucus carota și silvestris). – Cf. lat. r o s e u s. substantiv feminin rușine

rușine f. 1. sentiment penibil excitat în suflet prin idea sau temerea de necinste; 2. dezonoare: ne face mare rușine; 3. pudoare: n´are nicio rușine; 4. Bot. rușinea fetei, floricică violetă, numită în Mold. morcov sălbatic (Daucus silvestris). [Lit. roșeață, roșirea feței, act care însoțește mai totdeauna acest sentiment sufletesc]. substantiv feminin rușine

a-i plesni (cuiva) obrazul de rușine expr. a-i fi (cuiva) foarte rușine. substantiv feminin aiplesni

!rușínea-fételor (plantă) s. f. art., g.-d. art. rușínii-fételor substantiv feminin rușinea-fetelor

a da cinstea pe rușine expr. a comite o faptă reprobabilă. substantiv feminin adacinsteaperușine

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului rușine

rușine   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rușine rușinea
plural rușini rușinile
genitiv-dativ singular rușini rușinii
plural rușini rușinilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z