rozetă definitie

ROZÉTĂ s.f. 1. Rezedă. 2. Element decorativ în formă de roză de dimensiuni mici, care împodobește un obiect, o piatră etc. ♦ Placă rotundă în formă de nasture, purtată în trecut de către militarii din cavalerie, prinsă în partea de sus, din față a cizmei. 3. (Arhit.) Deschidere circulară cu vitralii, caracteristică pentru catedrale gotice, așezată pe fațadă; rozasă, roză (4). 4. (Tehn.) Element de legătură, de suspensie sau de protecție a unei tije, ca un guler marginal. [< fr. rosette]. substantiv femininrozetă

ROZÉTĂ s. f. 1. element decorativ în formă de roză de dimensiuni mici, care împodobește un obiect, o piatră etc. ◊ placă rotundă în formă de nasture, purtată în trecut de către militarii din cavalerie, prinsă în partea de sus, din față, a cizmei. 2. ornament la încrucișarea bolților, în arhitectura gotică. ◊ ornament, disc pentru mascarea unor elemente minore. 3. (tehn.) element de legătură, de suspensie sau de protecție a unei tije, ca un guler marginal. (< fr. rosette) substantiv femininrozetă

rozetă, rozete s. f. (vulg.) anus. substantiv femininrozetă

rozétă s. f., g.-d. art. rozétei; pl. rozéte substantiv femininrozetă

*rezédă f., pl. e (lat. reséda, d. resedáre, a alina, fiind-că unele varietățĭ ale eĭ aŭ fost întrebuințate ca sedative. V. sedativ). Bot. O plantă erbacee originară din nordu Africiĭ (Cirenaica), de unde (la 1733-37) a fost adusă de N. Granger la Paris. E cultivată p. florileplăcut mirositoare și în formă de strugureĭ ridicațĭ drept în sus (reseda odorala). Floarea acesteĭ plante. – Pop. rozetă. substantiv femininrezedă

*rozétă f., pl. e (fr. rosette, dim d. rose, roză;; it. rosetta). Panglică înodată ca ornament la o decorațiune: rozeta legiuniĭ de onoare a Franciiĭ. Un fel de nasturĭ pe care-ĭ poartă călărașiĭ și roșioriĭ la tunicĭ și cizme. Pop. Rezedă. substantiv femininrozetă

rozetă f. 1. nod de panglică în formă de roză; 2. ornament de fereastră în formă de roză: rozete de alamă sau bronz; 3. Bot. rezeda. substantiv femininrozetă

ROZÉTĂ, rozete, s. f. 1. Mică plntă erbacee cu tulpina ramificată, cu frunze lunguiețe, cu flori galbene-aurii, plăcut mirositoare; rezedă (Reseda odorata). 2. Nasture de alamă pe care îl purtau, în trecut, la tunică și la cizme, ostașii din trupele de cavalerie de roșiori. 3. Motiv decorativ circular, având forma unui trandafir, care apare frecvent în arta populară românească. 4. (Arhit.) Fereastră circulară de mari dimensiuni, decorată cu vitralii și folosită mult la ornamentarea fațadelor catedralelor gotice; rozasă. 5. (Tehn.) Armătură sau guler original al unei tije, care servește ca element de legătură, de suspensie sau de protecție. 6. Disc, în general de formă rotundă, care se aplică pe fața diferitelor elemente de construcție, pentru a masca sau pentru a decora anumite elemente. 7. Cusătura în formă de triunghi, executată manual cu fire de mătase, la deschizătura buzunarelor, servind ca întăritură sau pentru înfrumusețare – Din fr. rosette. substantiv femininrozetă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirozetă

rozetă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular roze rozeta
plural rozete rozetele
genitiv-dativ singular rozete rozetei
plural rozete rozetelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z