ROZACÉU, -ÉE adj. (Liv.) Care bate în roz. [< fr. rosacé, lat. rosaceus]. adjectivrozaceu
rozacéŭ, -ée adj. (lat. rosáceus, fr. rosacé). Bot. Din familia rozeĭ. S. f., pl. tot ee. O familie de plante al căror tip e roza și din care maĭ fac parte fragu, măru, prunu, caisu, migdalu ș. a. adjectivrozaceŭ
rozacee n. pl. familie de plante al căror tip e roza. adjectivrozacee
ROZACÉE1 s.f.pl. Familie de plante lemnoase și erbacee dicotiledonate, cu staminele inserate pe caliciu, având ca tip trandafirul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. rosacées]. substantiv femininrozacee
ROZACÉE2 s.f. (Med.) Cuperoză. [< fr. rosacée]. substantiv femininrozacee
ROZACÉE1 s. f. pl. familie de plante dicotiledonate, lemnoase și erbacee, cu staminele inserate pe caliciu: trandafirul. (< fr. rosacées) substantiv femininrozacee
ROZACÉE2 s. f. cuperoză. (< fr. rosacée) substantiv femininrozacee
rozacéŭ, -ée adj. (lat. rosáceus, fr. rosacé). Bot. Din familia rozeĭ. S. f., pl. tot ee. O familie de plante al căror tip e roza și din care maĭ fac parte fragu, măru, prunu, caisu, migdalu ș. a. substantiv femininrozaceŭ
rozacée s. f., art. rozacéea, g.-d. art. rozacéei; pl. rozacée substantiv femininrozacee
ROZACÉE, rozacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate lemnoase și erbacee din care fac parte specii cultivate (trandafirul, mărul, cireșul etc.), precum și păducelul, măceșul, scorușul etc.; (și la sg.) plantă care face parte din acestă familie. [Pr.: -ce-e] – Din fr. rosacée. substantiv femininrozacee
rozacee adjectiv | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | rozacee | rozaceea |
plural | rozacee | rozaceele | |
genitiv-dativ | singular | rozacee | rozaceei |
plural | rozacee | rozaceelor |