roză definitie

RÓZĂ s.f. 1. Trandafir. ♦ A sta pe roze = a se găsi într-o situație favorabilă. ♦ Roza vânturilor = desen în formă de cerc, reprezentând direcțiile punctelor cardinale și gradațiile lor intermediare. 2. (Herald.) Stilizare a florii de măcieș cu cinci petale în jurul unui bumb central (stigmatul) și, de regulă, cinci sepale ascuțite între petale. 3. Gen special de șlefuire care se dă diamantului. 4. Rozetă (3), rozasă. [< fr. rose, it. rosa]. substantiv femininroză

RÓZĂ s. f. 1. trandafir. ♦ a sta pe ĕ = a se găsi într-o situație favorabilă. ♦ ă vânturilor = cerc, cu direcțiile punctelor cardinale și gradațiile lor intermediare. 2. (herald.) stilizarea florii de măceș cu cinci petale în jurul unui bumb central (stigmat) și cinci sepale ascuțite între petale. 3. gen special de șlefuire care se dă diamantului. (< fr. rose, lat., it. rosa, germ. Rose) substantiv femininroză

róză s. f., g.-d. art. rózei; pl. róze substantiv femininroză

*róză f., pl. e (fr. rose, d. lat. rosa). Trandafir. Un fel de tăĭetură a diamantuluĭ (neted deasupra și cu fațete dedesupt [!]). Fig. A ședea pe roze, a trăi fericit. A număra doŭă-zecĭ de roze (vorbind de aniĭ tinerețiĭ) a fi de 20 de anĭ. Geogr. Mar. Roza vînturilor, figură făcută pe cadranu busoleĭ și care arată cele 32 de direcțiunĭ ale vîntuluĭ saŭ mersuluĭ. substantiv femininroză

roză f. 1. trandafir, floare mirositoare ce crește pe un arbore ghimpos: între rozele de Șiras și lianele albastre EM.; 2. se zice de obiecte ce seamănă rozei: o roză în diamante; 3. fig. plăcere, desfătare: drum de roze semănat EM.; 4. roza vânturilor, figură pe care sunt marcate cele 32 direcțiuni diferite ale vântului; 5. Răsboiul celor două Roze, răsboiul civil în Anglia între casa de York, care avea de emblemă o roză albă, și între cea de Lancaster, simbolizată prin o roză roșie (1450—1483). substantiv femininroză

RÓZĂ, roze, s. f. 1. Trandafir. ◊ Expr. A sta pe roze = a se găsi într-o situație favorabilă. ♦ (Geol.) Roza fisurilor = reprezentare grafică pentru determinarea direcțiilor principale pe care le urmează fisurile de separație într-un masiv de roci. Roza vânturilor = a) reprezentare grafică a regimului vânturilor într-un anumit punct sau într-o anumită zonă de pe un teritoriu; b) reprezentare grafică, în formă de stea, a direcțiilor punctelor cardinale, folosită în cutia unei busole pentru a repera direcția către care se îndreaptă acul magnetic al busolei. 2. Șlefuire specială care se dă diamantului. 3. Fereastră circulară mare, cu vitralii, așezată pe fațada catedralelor gotice, deasupra porții de intrare. 4. Stilizare a florii de măceș cu cinci petale în jurul unui punct central și cu cinci sepale ascuțite între petale. – Din fr. rose, it. rosa, lat. rosa, germ. Rose. substantiv femininroză

!róza-vấnturilor (reprezentare grafică) s. f. art., g.-d. art. rózei-vấnturilor substantiv femininroza-vânturilor

*Răzbóiul celor Dóuă Róze s. propriu n. substantiv femininrăzboiulcelordouăroze

Roza s. pr. (glum.) scleroză. temporarroza

Roza f. munte în Elveția înalt de 4686 metri. temporarroza

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiroză

roză   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ro roza
plural roze rozele
genitiv-dativ singular roze rozei
plural roze rozelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z