lăurúscă f., pl. ște și ștĭ (lat. lăbrusca, lăuruscă; fr. lambruche, lambrusque. Cp. cu fiulă, sulă ș. a.). Munt. Viță sălbatică. – În Mold. și răurúscă, rourúscă, în Munt. și agurizar. substantiv femininlăuruscă
ROURÚSCĂ s. f. v. lăuruscă. substantiv femininrouruscă
rouruscă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | rouruscă | rourusca |
plural | rouruște | rouruștele | |
genitiv-dativ | singular | rouruște | rouruștei |
plural | rouruște | rouruștelor |