rătungĭór (est) și -jór (vest), -oáră adj. (dim. d. rătund). Fam. Cam rătund, aproape rătund: obraz rătungĭor. S. m. pl. Banĭ. adjectivrătungĭor
rotungioare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | rotungioare | rotungioarele |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | rotungioare | rotungioarelor |
plural | — | — |