rotund definitie

rotúnd (rotúndă), adj. – în formă de cerc. – Var. rătund. Lat. rŏtŭndus, cf. it. rotondo, tondo, sard. tundu. Var. retŭndus care se propune în general pentru rom. (Densusianu, Hlr., 92, 94; Pușcariu 1451; Tiktin; REW 73; Candrea), nu este necesară pentru a explica rezultatul rom., rătund, cf. foras › fără, locusta › lăcustă, etc. Forma rotund nu este un hipercultism, cum insinuează Tiktin și Scriban, ci pare rezultatul final al evoluției lui ră- în Munt., cf. palumbus › porumb, răcodelie › rocodelii, răpotini › ropotini, etc. Rătund nu se aude în Munt., din păcate, acest cuvînt nu figurează în ALR. Der. rotunji (var. rătunji, înv. rătunzi), vb. (a face rotund); rotunjime (var. rătunzime), s. f. (calitatea de a fi rotund); rotunjitură, s. f. (rotunjime); rotunjor, s. m. (monedă, ban); rotunjoară, s. f. (plantă, Homogyne alpina). adjectivrotund

rotúnd, V. rătund. adjectivrotund

rotúnd¹ adj. m., pl. rotúnzi; f. rotúndă, pl. rotúnde adjectivrotund

rotúnd² s. n., pl. rotúnduri adjectivrotund

rătúnd, -ă adj. (lat. rŏtŭndus, d. rota, roată; it. rotondo și tondo, sard. tundu; lat. pop. rĕtŭndus, pv. redon, vfr. reond, nfr. rond, sp. pg. redondo. Rom. ă poate proveni din ŏ, ca lăcustă, păturniche din locusta, coturnix, nu numaĭ de cît [!] din ĕ din retundus. V. rond). De forma roateĭ saŭ a sfereĭ: cercu, sfera, cilindru, conu îs figurĭ rătunde. Compus din liniĭ curbe: un obraz rătund. Fără fracțiunĭ orĭ subdiviziunĭ: o sumă rătundă. – Forma rotund, cum zic uniĭ, nu e pop., nicĭ fam. adjectivrătund

rotund a. 1. de formă circulară sau sferică: pământul e rotund; 2. fără fracțiuni sau subdiviziuni: sumă rotundă. [Lat. ROTUNDUS]. adjectivrotund

ROTÚND, -Ă, (I) rotunzi, -de, adj., (II) rotunduri, s. n. I. Adj. 1. De forma unui cerc, a unei sfere, a unui disc. (Despre dealuri, coline etc.) Cu creasta fără muchii sau colțuri. ♦ (Mat.; în sintagma) Corp rotund = corp cu formă sferică, cilindrică sau conică. 2. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) împlinit, grăsuț, durduliu, rotofei. 3. (Despre cifre, sume, cantități) Fără fracțiuni sau subdiviziuni; întreg, complet. 4. Încheiat² (II). II. S. n. Figură, suprafață în formă de disc sau de cerc. [Var.: (înv. și reg.) rătúnd, -ă adj.] – Lat. retundus (= rotundus). adjectivrotund

a se da rotund expr. a se grozăvi; a fi îngâmfat. adjectivasedarotund

Masa rotundă f. ordin de cavalerie celebru in poemele medievale franceze (Table ronde) și ai cărui membri se așezau în jurul unei mese rotunde. adjectivmasarotundă

pápură-rotúndă (plantă) s. f., g.-d. art. pápurii-rotúnde adjectivpapură-rotundă

!rotúnda-puturoásă (plantă) s. f. art., g.-d. art. rotúndei-puturoáse adjectivrotunda-puturoasă