rotocolire definitie

credit rapid online ifn

!rotocolí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se rotocoléște, imperf. 3 sg. se rotocoleá; conj. prez. 3 să se rotocoleáscă verbrotocoli

ROTOCOLÍ, rotocolesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se roti. – Din rotocol. verbrotocoli

credit rapid online ifn

rotocolésc și -golésc v. tr. Fac rotocol, învîrtesc: a-țĭ rotocoli privirea. verbrotocolesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirotocolire

rotocolire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rotocolire rotocolirea
plural rotocoliri rotocolirile
genitiv-dativ singular rotocoliri rotocolirii
plural rotocoliri rotocolirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z