rotoțele definitie

rotoțél m., pl. (cp. cu otrățel). O plantă erbacee din familia compuselor cu florĭ gălbuĭ și albe așezate în capitule [!] și care crește pin [!] fînețe și tufișurĭ umede (achilléa ptármica saŭ ptármica vulgáris). – La Panțu rotoțele (pl.). V. achileĭe. substantiv feminin rotoțel

rotoțéle s. f. pl., art. rotoțélele substantiv feminin rotoțele

ROTOȚÉLE s. f. pl. (În sintagma) Rotoțele albe = plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunzele lanceolate și dințate și cu flori albe-gălbui, dispuse în capitule (Achillea ptarmica). – Din roată. substantiv feminin rotoțele

rotoțéle-álbe (plantă) s. f. pl., art. rotoțélele-álbe substantiv feminin rotoțele-albe

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului rotoțele

rotoțele   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rotoțele rotoțelele
plural
genitiv-dativ singular rotoțele rotoțelelor
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z