reduceri si promotii 2018
Definitie roti - ce inseamna roti - Dex Online

roti definitie

ROÁTĂ1, roți, s. f. 1. Cerc de metal sau de lemn, cu spițe sau plin, care, învârtindu-se în jurul unei osii, pune în mișcare un vehicul. ◊ Caii (sau boii) de la roată = caii (sau boii) rotași. ◊ Expr. A fi cu trei roate la car = a fi zăpăcit, nebun. A pune (ceva) pe roate sau a merge (ceva) (ca) pe roate = a face să se desfășoare sau a se desfășura în condiții foarte favorabile, a organiza sau a fi bine organizat, astfel încât să funcționeze perfect. 2. (Tehn.) Organ de mașină sau ansamblu unitar de piese în formă de cerc, care se poate roti înjurai unei axe proprii. 3. Nume dat unor obiecte, instrumente etc. asemănătoare cu roata (1), având diverse întrebuințări. ◊ Roata olarului = mașină de lucru rudimentară a olarului, construită dintr-un disc orizontal fixat pe un arbore rotitor vertical, pe care olanii rotunjește lutul, dând diferite forme oalelor. Roata norocului = cerc mare, numerotat cu numere câștigătoare, care este învârtit cu mâna de jucătorul care își încearcă norocul. ◊ Expr. Roata lumii (sau a vremii) = mersul, succesiunea evenimentelor. S-a întors roata = s-a schimbat situația (in defavoarea cuiva); s-a întors norocul (de partea altcuiva). 4. Obiect fabricat, aranjat sau legat în formă de roată (1), de cerc, de disc. Roată de cașcaval. Roată de frânghie. ♦ Desen sau contur rotund ca un cerc; disc. 5. Figură pe care o formează mai multe ființe sau lucruri așezate în formă de cerc. ◊ (Adverbial) Ședeau roată în jurul focului. 6. Mișcare circulară; învârtitură, răsucire, rotocol. ◊ Expr. A da roată = a merge de jur împrejur, a înconjura, a da ocol; a descrie unul sau mai multe cercuri (în mers sau în zbor), a face ocoluri. ♦ Figură de acrobație care constă în rotirea corpului prin sprijinirea succesivă pe mâini și pe picioare. ◊ Roata morții = acrobație care constă în alergarea în cerc, cu un vehicul, pe pereții (aproape verticali ai) unei construcții special amenajate. ◊ Loc. vb. A (se) duce de-a roata = a (se) rostogoli. 7. Instrument de tortură și execuție de formă circulară, folosit în Evul Mediu. [Pl. și: roate] – Lat. rota. substantiv feminin roată

roată, roți s. f. 1. ruletă (la cazinou). 2. (la pl.) picioare. 3. (tox.) pastilă, pilulă, tabletă de substanțe stupefiante sau psihotrope. substantiv feminin roată

1) roátă f., pl. e și roțĭ (lat. rŏta, roată; it. ruota, pv. pg. roda, vfr. ruede, nfr. roue, sp. rueda. V. rătund, rotulă). Unealtă rătundă care se învîrtește în prejuru [!] uneĭ osiĭ și servește la mișcarea uneĭ căruțe, uneĭ mașinĭ ș. a. (Roata poate fi și dintr´o singură bucată, dar obișnuit se compune din cerc saŭ șină, obadă, spițe și butuc). Cicîric. A ședea (saŭ a sta) roată, a ședea (saŭ a sta) de jur în prejur, în cerc. A face roată, a așeza, a învîrti în formă de roată (în cerc): păunu șĭ-a făcut coada roată, el îșĭ făcu ochiĭ (privirea) roată. Roata, mă ! strigăt la fie-care 10-20 de versurĭ la urarea flăcăilor care umblă cu plugu (buhaĭu) în seara de 31 Decembre [!] (adică facețĭ roată în prejuru meŭ !). substantiv feminin roată

roată f. 1. cerc solid ce se învârtește în jurul unei osii și servă a pune ceva în mișcare: roatele unei trăsuri; a face roată, a destinde ca o apărătoare penele coadei (vorbind de păun); roata norocului, schimbările neașteptate ale ursitei omenești (locuțiune mitologică luată din sfera simbolică a Fortunei); 2. supliciu ce consta a rupe membrele unui criminal întins pe o roată; 3. fig. cerc: flăcăi voinici șed roată pe lângă un foc mare AL.; 4. ocol: a da o roată prin vecini; 5. roata de foc, V. alimori. [Lat. ROTA]. ║ adv. de jur împrejur: a arunca roată ochii; de-a roata, rostogolindu-se. substantiv feminin roată

cicríc, cicîríc și cicîrî́c (Mold. ș. a.) și ceacrî́c (Munt. vest) n., pl. e saŭ urĭ (turc. čykryk, a. î.). O mașină de lemn c´o roată orizontală care servește la înfășurat sculurile care se desfășoară de pe vîrtelniță. Și cicîríg (Br.) și cicîrél (Dor.) și rodan (Munt. vest) și roată (Munt. est). V. sucală. substantiv feminin cicric

Roáta-Stélelor (pop.) s. propriu f., g.-d. Róții-Stélelor substantiv feminin roata-stelelor

roată țigănească expr. sistem de întrajutorare bănească practicată de un grup de salariați la locul de muncă, sub forma unei colecte bănești distribuite lunar, pe rând, participanților la sistem. substantiv feminin roatățigănească

a pune bețe în roate (cuiva) expr. a(-i) face (cuiva) greutăți; a sabota planurile cuiva. substantiv feminin apunebețeînroate

cu trei roate la car expr. nebun, aiurit. substantiv feminin cutreiroatelacar

a merge ca un ceasornic / ca ceasul / ca pe roate / ca uns expr. a funcționa, a evolua perfect. substantiv feminin amergecaunceasornic

a răsturna cu roțile-n sus expr. (er.d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. substantiv feminin arăsturnacuroțilensus

ROTI- v. roto-. verb tranzitiv roti

ROTI- elem. roto-. verb tranzitiv roti

rotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rotésc, imperf. 3 sg. roteá; conj. prez. 3 să roteáscă verb tranzitiv roti

rotì v. 1. a învârti în cerc: își rotește fulgerând armele prin toată Bulgaria BĂLC.; 2. a face roată: păunul se rotește; 3. fig. a se fuduli: ca cocoșul se rotește PANN. verb tranzitiv rotì

ROTÍ, rotesc, vb. IV. 1. Refl. A se mișca descriind cercuri. 2. Tranz. A efectua o rotație. ♦ Refl. (Pop.) A dansa mișcându-se în cerc. ◊ Tranz. Rotesc hora. 3. Refl. (Despre ape) A forma ochiuri, vârtejuri. 4. Refl. A se învârti împrejurul cuiva sau a ceva. 5. Refl. Fig. A sta mereu în preajma cuiva, căutând să-i câștige simpatia, bunăvoința. 6. Tranz. A-și plimba ochii, privirea în toate părțile, de jur-împrejur. 7. Tranz. (Adesea fig.) A învârti în aer, deasupra capului o armă, un baston etc. 8. Refl. și tranz. (Despre păsări) A-și desface penele cozii și aripile (în perioada împerecherii); a (se) înfoia. [Var.: (rar) rotá vb. I] – Din roată. verb tranzitiv roti

rotésc v. tr. (d. roată). Învîrtesc pin prejur [!]: a roti ochiĭ pin [!] lume. V. refl. Mă învîrtesc: cînd s´a rotit odată, ĭ-a trîntit pe toțĭ. Îmĭ desfășor coada, vorbind de păunĭ și curcanĭ. Fig. Mă fudulesc. verb tranzitiv rotesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului roti

roti   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) roti rotire rotit rotind singular plural
rotind rotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) rotesc (să) rotesc roteam rotii rotisem
a II-a (tu) rotești (să) rotești roteai rotiși rotiseși
a III-a (el, ea) rotește (să) roteai rotea roti rotise
plural I (noi) rotim (să) rotim roteam rotirăm rotiserăm
a II-a (voi) rotiți (să) rotiți roteați rotirăți rotiserăți
a III-a (ei, ele) rotesc (să) rotească roteau roti rotiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z