rotár m. (d. roată). Făcător de roate și de alte lucrurĭ ale caruluĭ și căruțeĭ. substantiv masculinrotar
rotar m. cel ce face căruți, etc. [V. roată]. substantiv masculinrotar
ROTÁR, rotari, s. m. 1. Meseriaș care lucrează roți, căruțe, care etc. 2. Lucrător care manevrează formele pentru presa de imprimare și care întreține presa. – Roată + suf. -ar. substantiv masculinrotar
| rotar substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | rotar | rotarul |
| plural | rotari | rotarii | |
| genitiv-dativ | singular | rotar | rotarului |
| plural | rotari | rotarilor | |