ROTACIZÁ vb. I. intr., refl. A manifesta fenomenul rotacismului; a vorbi cu rotacisme. [< fr. rhotaciser]. verbrotaciza
ROTACIZÁ vb. I. intr. a vorbi cu rotacism. II. refl. (despre consoane) a suferi fenomenul rotacismului. (< fr. rhotaciser) verbrotaciza
rotacizá (a ~) vb., ind. prez. 3 rotacizeáză verbrotaciza
ROTACIZÁ, rotacizez, vb. I. 1. Intranz. A vorbi cu rotacism. 2. Refl. (Despre consoane) A prezenta fenomenul de rotacism. – Din fr. rhotaciser. verbrotaciza
rotaciza verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)rotaciza | rotacizare | rotacizat | rotacizând | singular | plural | ||
rotacizând | rotacizați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | rotacizez | (să)rotacizez | rotacizam | rotacizai | rotacizasem | |
a II-a (tu) | rotacizezi | (să)rotacizezi | rotacizai | rotacizași | rotacizaseși | ||
a III-a (el, ea) | rotacizează | (să)rotacizai | rotaciza | rotaciză | rotacizase | ||
plural | I (noi) | rotacizăm | (să)rotacizăm | rotacizam | rotacizarăm | rotacizaserăm | |
a II-a (voi) | rotacizați | (să)rotacizați | rotacizați | rotacizarăți | rotacizaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | rotacizează | (să)rotacizeze | rotacizau | rotacizară | rotacizaseră |