rostuitor definitie

credit rapid online ifn

rostuitór (-tu-i-) s. n., pl. rostuitoáre substantiv neutrurostuitor

ROSTUITÓR, rostuitoare, s. n. Unealtă a lemnarului constituită dintr-o lamă de oțel, cu care se abat dinții pânzelor de ferăstrău. [Pr.: -tu-i-] – Rostui + suf. -tor. substantiv neutrurostuitor

credit rapid online ifn

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirostuitor

rostuitor  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rostuitor rostuitorul
plural rostuitoare rostuitoarele
genitiv-dativ singular rostuitor rostuitorului
plural rostuitoare rostuitoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z