rostogolire definitie

credit rapid online ifn

rostogolíre s. f., g.-d. art. rostogolírii; pl. rostogolíri substantiv femininrostogolire

ROSTOGOLÍRE, rostogoliri, s. f. Acțiunea de a (se) rostogoli și rezultatul ei; rostogolit. – V. rostogoli. substantiv femininrostogolire

credit rapid online ifn

rostogoli, rostogolesc v. r. (d. oameni grași, obezi) a merge, a se deplasa pe jos. verb tranzitivrostogoli

rostogolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rostogolésc, imperf. 3 sg. rostogoleá; conj. prez. 3 să rostogoleáscă verb tranzitivrostogoli

rostogolì v. a (se) da de-a rostogolu. verb tranzitivrostogolì

ROSTOGOLÍ, rostogolesc, vb. IV. Refl. și tranz. A înainta sau a face să înainteze, să alunece (pe un plan înclinat) rotindu-se în jurul lui însuși; a veni sau a (se) da de-a dura; p. ext. a (se) prăbuși, a (se) prăvăli. ◊ Expr. (Tranz.) A rostogoli ochii = a mișca ochii cu vioiciune încoace și încolo. ♦ Tranz. Fig. A impinge înainte dând impresia unei mișcări de rotire. ♦ Refl. (Despre ape curgătoare) A curge impetuos în vale, în valuri repezi. – Din rostogol. verb tranzitivrostogoli

rostogolésc v. tr. (contaminat din rotocolesc și prostovălesc). Daŭ de-a rostogolu, fac să înainteze învîrtindu-se în prejuru luĭ: a rostogoli un butoĭ, o stîncă. – Și răsto- și răstă-. verb tranzitivrostogolesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirostogolire

rostogolire  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rostogolire rostogolirea
plural rostogoliri rostogolirile
genitiv-dativ singular rostogoliri rostogolirii
plural rostogoliri rostogolirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z