rostitór (rar) adj. m., pl. rostitóri; f. sg. și pl. rostitoáre adjectivrostitor
ROSTITÓR, -OÁRE, rostitori, -oare, adj. (Rar) 1. (Și substantivat) Care rostește, spune ceva. 2. Care este rostit, exprimat, spus. – Rosti + suf. -tor. adjectivrostitor
rostitor adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | rostitor | rostitorul | rostitoare | rostitoarea |
plural | rostitori | rostitorii | rostitoare | rostitoarele | |
genitiv-dativ | singular | rostitor | rostitorului | rostitoare | rostitoarei |
plural | rostitori | rostitorilor | rostitoare | rostitoarelor |