rosmarin definitie

credit rapid online ifn

rosmarín (-ni), s. m. – Arbust mic, plăcut mirositor, cu flori colorate (Rosmarinus officinalis). – Var. rozmarin, rojmarin, rojmalin. Mr. rismărină. It. rosmarino, prin intermediul mag. rozmarin (Gáldi, Dict., 155), cf. ngr. ροσμάρί, ἀρισμαρί (› mr.). substantiv masculinrosmarin

rosmarín, (rojmalin, rujmalin), s.m. – (bot.) Arbust de origine mediteraneană, aromatică, cosmetică și medicinală (Rosmarinus officinalis). Ceaiul de frunze este folosit în popor contra mătreții (Borza 1968: 150). – Din germ. Rosmarin. substantiv masculinrosmarin

credit rapid online ifn

rosmarín și rozm- m. (indirect d. lat. rosmarinus, d. ros, roŭă, și marinus, marin; bg. rus. pol. rozmarin; ngr. rosmari; ung. rozmarin). Un copăcel labiat aromatic perpetuŭ verde (numit și lemnu luĭ Dumnezeŭ pin [!] Bz.) originar din regiunile Mediteraneĭ (rosmarinus officinalis). Ramurile luĭ cu florĭ pe ele aŭ proprietățĭ stomahice [!], stimulante și emenagogice. – În Trans. și rojmalin, rujmalin (după ung. pop.). substantiv masculinrosmarin

rosmarin m. arbust aromatic, totdeauna verde ale cărui ramuri sunt întrebuințate în medicină (Ros marinus). substantiv masculinrosmarin

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirosmarin

rosmarin  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rosmarin rosmarinul
plural rosmarini rosmarinii
genitiv-dativ singular rosmarin rosmarinului
plural rosmarini rosmarinilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z