ropot definitie

rópot (rópote), s. n. – Răpăială, tropăială, bătaie din palme. – Mr. (a)roput. Sl. ropotŭ, rŭpŭtŭ (Cihac, II, 306; Conev 94); cf. slov., ceh., rus. ropot.Der. ropoti, vb. (a păcăni, a țăcăni), din sl. rŭpŭtati; ropăi, vb. (a ropoti), rezultatul contaminării lui ropoti cu răpăi; ropotit (var. ropăit,ropăială, ropoteală), s. f. (ropot); ropotitor, adj. (sonor, care ropotește). substantiv neutru ropot

rópot n., pl. e (vsl. ruputu, ropotŭ, murmur; bg. rus. rópot, rudă cu tropot, hropot, răpcĭugă). Mold. Trans. Răpăĭală, zgomotu multor copite cînd izbesc pămîntu în fugă, al ploiĭ răpezĭ pe acoperemînt [!] ș. a.: cît a ținut ropotu (Sov. 249). A da, a trage un ropot, a trage o fugă, a cădea răpede [!] (ploaĭa). V. bură. substantiv neutru ropot

rópot s. n., pl. rópote substantiv neutru ropot

ropot n. 1. mersul calului între pas și galop; 2. sgomotul unui asemenea mers: un ropot de cai; 3. fugă: purcelul dă un ropot pe sub laiți CR.; 4. fig. mers repede: ale râurilor ape ce sclipesc fugind în ropot EM. [Onomatopee]. substantiv neutru ropot

ROPÓT, ropote, s. n. 1. Zgomotul produs de loviturile dese ale copitelor unui cal care aleargă. ♦ Mersul unui cal în trap sau în galop; goană. 2. Zgomot produs de căderea precipitată a ploii sau a grindinei; ploaie torențială de scurtă durată sau grindină abundentă venită pe neașteptate. ♦ Curgere repede (și zgomotoasă) a unui torent sau a valurilor în mișcare. 3. Izbucnire (repetată) de aplauze; zgomotul produs de aceste aplauze. 4. Mișcare săltăreață (și zgomotoasă) de învârtire la unele dansuri populare. – Din bg. ropot. substantiv neutru ropot

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului ropot

ropot   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ropot ropotul
plural ropote ropotele
genitiv-dativ singular ropot ropotului
plural ropote ropotelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z