RONÍN s.m. Cavaler feudal japonez exclus din asociația seniorilor; samurai sărăcit, declasat. [< fr. ronin < cuv. japonez]. substantiv masculin ronin
RONÍN s. m. 1. samurai sărăcit, declasat, care ducea o viață de cavaler rătăcitor. 2. (astăzi) tânăr absolvent de școală medie, care, nereușind să intre într-o universitate, se pregătește în școli speciale. (< fr. ronin) substantiv masculin ronin
ronin substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ronin | roninul |
plural | ronini | roninii | |
genitiv-dativ | singular | ronin | roninului |
plural | ronini | roninilor |