RONEOTIPÁ vb. tr. a reproduce un text la roneo. (< fr. ronéotyper) verb tranzitiv roneotipa
roneotipa verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a) roneotipa | roneotipare | roneotipat | roneotipând | singular | plural | ||
roneotipând | roneotipați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | roneotipez | (să) roneotipez | roneotipam | roneotipai | roneotipasem | |
a II-a (tu) | roneotipezi | (să) roneotipezi | roneotipai | roneotipași | roneotipaseși | ||
a III-a (el, ea) | roneotipează | (să) roneotipai | roneotipa | roneotipă | roneotipase | ||
plural | I (noi) | roneotipăm | (să) roneotipăm | roneotipam | roneotiparăm | roneotipaserăm | |
a II-a (voi) | roneotipați | (să) roneotipați | roneotipați | roneotiparăți | roneotipaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | roneotipează | (să) roneotipeze | roneotipau | roneotipară | roneotipaseră |