rondou definitie

RONDÓU1 s.n. Loc circular (amenajat în grădini, în localuri). 2. Manevră de schimbare a direcției unei nave; semn care indică o dată sau de mai multe ori. [Pl. -uri. / < fr. rondeau]. substantiv neutru rondou

RONDÓU2 s.n. Poezie cu formă fixă cultivată în Franța în sec. XV-XVI, alcătuită dintr-o cvinarie, un catren și o sextină, în care versurile finale, mai scurte, ale ultimelor două strofe sunt de fapt începutul primului vers al poeziei. [Pron. -dou, pl. -uri. / < fr. rondeau]. substantiv neutru rondou

RONDÓU1 s. n. 1. loc circular (în grădini, în localuri). 2. schimbare cu 180ș a direcției unei nave; drumul descris de nava care execută o asemenea întoarcere. (< fr. rondeau) substantiv neutru rondou

RONDÓU2 s. n. poezie cu formă fixă, în Franța în sec. XV-XVI, dintr-o cvinarie, un catren și o sextină, în care versurile finale, mai scurte, ale ultimelor două strofe, reiau începutul primului vers al poeziei. (< fr. rondeau) substantiv neutru rondou

rondóu (loc, manevră) s. n., art. rondóul; pl. rondóuri substantiv neutru rondou

RONDÓU, rondouri, s. n. 1. Loc de formă circulară (amenajat în grădină, în piețe, în localuri). 2. Manevră de întoarcere a unei nave, prin care aceasta își schimbă direcția de înaintare cu un unghi de 180°. – Din fr. rondeau. substantiv neutru rondou

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului rondou

rondou   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rondou rondoul
plural rondouri rondourile
genitiv-dativ singular rondou rondoului
plural rondouri rondourilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z