rondel definitie

RONDÉL s.n. Mic poem vechi francez, cu 14 versuri și formă fixă. ♦ Gen de poezie cu formă fixă, compusă din două catrene și o cvinarie, cu două rime, primele două versuri repetându-se după al șaselea, versul întâi revenind și în încheiere. [Pl. -uri, -le. / < it. rondello, fr. rondel, rondeau]. substantiv neutru rondel

RONDÉL s. n. poezie lirică cu formă fixă, compusă din două catrene și o cvinarie, cu două rime, primele două versuri repetându-se după al șaselea, versul întâi revenind și în încheiere. (< fr. rondel, it. rondello) substantiv neutru rondel

rondél (poezie) s. n., pl. rondéluri substantiv neutru rondel

rondel n. mică poezie cu repetițiuni obligatorii. substantiv neutru rondel

RONDÉL, rondeluri, s. n. Specie a poeziei lirice cu formă fixă, având 13 (sau 14) versuri repartizate în trei strofe, în care primul vers este identic cu al șaptelea și al treisprezecelea, iar al doilea cu al patrulea și ultimul vers. – Din it. rondello, fr. rondel. substantiv neutru rondel

*rondél n., pl. e (fr. rondeau). În poezia franceză, mică poezie de formă fixă, cu doŭă rime și cu repetițiunĭ obligatoriĭ. În muzică, cîntec cu o repriză saŭ cu doŭă. substantiv neutru rondel

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului rondel

rondel   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rondel rondelul
plural rondeluri rondelurile
genitiv-dativ singular rondel rondelului
plural rondele rondelurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z