rondel definitie

credit rapid online ifn

RONDÉL s.n. Mic poem vechi francez, cu 14 versuri și formă fixă. ♦ Gen de poezie cu formă fixă, compusă din două catrene și o cvinarie, cu două rime, primele două versuri repetându-se după al șaselea, versul întâi revenind și în încheiere. [Pl. -uri, -le. / < it. rondello, fr. rondel, rondeau]. substantiv neutrurondel

RONDÉL s. n. poezie lirică cu formă fixă, compusă din două catrene și o cvinarie, cu două rime, primele două versuri repetându-se după al șaselea, versul întâi revenind și în încheiere. (< fr. rondel, it. rondello) substantiv neutrurondel

credit rapid online ifn

rondél (poezie) s. n., pl. rondéluri substantiv neutrurondel

rondel n. mică poezie cu repetițiuni obligatorii. substantiv neutrurondel

RONDÉL, rondeluri, s. n. Specie a poeziei lirice cu formă fixă, având 13 (sau 14) versuri repartizate în trei strofe, în care primul vers este identic cu al șaptelea și al treisprezecelea, iar al doilea cu al patrulea și ultimul vers. – Din it. rondello, fr. rondel. substantiv neutrurondel

*rondél n., pl. e (fr. rondeau). În poezia franceză, mică poezie de formă fixă, cu doŭă rime și cu repetițiunĭ obligatoriĭ. În muzică, cîntec cu o repriză saŭ cu doŭă. substantiv neutrurondel

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirondel

rondel  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rondel rondelul
plural rondele rondelurile
genitiv-dativ singular rondel rondelului
plural rondele rondelelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z