rondare definitie

RONDÁRE s.f. (Mar.) Schimbare a direcției unei nave cu 180°. [< rondou1 (2) [în DN]]. substantiv feminin rondare

RONDÁRE, rondări, s. f. Acțiunea de a ronda; executare a unui rondou (2). – V. ronda. substantiv feminin rondare

RONDÁ vb. tr. (despre nave) a executa un rondou1 (2). (< rondou1) verb ronda

RONDÁ, rondez, vb. I. Intranz. (Nav.) A executa un rondou (2). – Din rondou. verb ronda

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului rondare

rondare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rondare rondarea
plural rondări rondările
genitiv-dativ singular rondări rondării
plural rondări rondărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z