Alege sensul dorit: ronda - substantiv feminin ronda - verb

ronda definitie

RÓNDĂ adj. f. (Despre o literă, scriere) Cu linia rotundă, groasă și dreaptă; peniță rondă = peniță specială cu vârful lat, folosită pentru acest gen de scriere. // s.f. Cântec vesel, de chef, la care fiecare comesean cântă un cuplet; rond2 (2) [în DN]. [< fr. ronde]. substantiv feminin rondă

RÓNDĂ1 adj. (despre o literă, scriere) cu linia rotundă, groasă și dreaptă. ♦ peniță ~ = peniță specială cu vârful lat, pentru acest gen de scriere. (< fr. ronde) substantiv feminin rondă

RÓNDĂ2 s. f. cântec vesel, de chef, la care fiecare comesean cântă un cuplet. (< fr. ronde, germ. Ronde) substantiv feminin rondă

rondă f. 1. danț în rond; 2. notă de muzică ce prețuiește două albe; 3. un fel de scrisoare ale cării trăsături sunt aproape perpendiculare. substantiv feminin rondă

RONDÁ vb. tr. (despre nave) a executa un rondou1 (2). (< rondou1) verb ronda

RONDÁ, rondez, vb. I. Intranz. (Nav.) A executa un rondou (2). – Din rondou. verb ronda

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului ronda

ronda   substantiv feminin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ronda rondare rondat rondând singular plural
rondând rondați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) rondez (să) rondez rondam rondai rondasem
a II-a (tu) rondezi (să) rondezi rondai rondași rondaseși
a III-a (el, ea) rondea (să) rondai ronda rondă rondase
plural I (noi) rondăm (să) rondăm rondam rondarăm rondaserăm
a II-a (voi) rondați (să) rondați rondați rondarăți rondaserăți
a III-a (ei, ele) rondea (să) rondeze rondau ronda rondaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z