rond definitie

ROND1 s.n. 1. Porțiune de pământ (într-o grădină) de obicei circulară, semănată cu flori. 2. Piață circulară de la care pornesc mai multe bulevarde sau alei. [< fr. rond]. substantiv neutru rond

ROND3 s.n. (Coregr.) Mișcare circulară a piciorului, executată liber pe sol sau în aer. [< fr. rond (de jambe)]. substantiv neutru rond

ROND s. n. 1. strat de flori (circular) mai ridicat decât terenul din jur. 2. piațetă circulară de la care pornesc mai multe bulevarde sau alei. 3. inspecție făcută în timpul nopții la diferite posturi de pază militare pentru a controla santinelele. ◊ ansamblul celor care fac această inspecție. ♦ ofițer de ~ = ofițer însărcinat cu controlul santinelelor din garnizoană. 4. (coregr.) mișcare circulară a piciorului, executată liber pe sol sau în aer. (< fr. rond) substantiv neutru rond

rond (rónduri), s. n.1. Cerc, rotund. – 2. Strat (rotund) de flori. – 3. Inspecție, pază. – Var. (sensul 2) ront. Fr. rond confundat cu fr. ronde.Der. rondă, s. f. (mantou, palton; adj., [literă] rotundă); rondel., s. n., din fr. rondeau. substantiv neutru rond

!rond1 s. n., pl. rónduri/(mișcări ale piciorului) rónde substantiv neutru rond

ROND2 s.n. 1. Inspecție făcută în timpul nopții la diferite posturi de pază ale unei unități militare pentru a observa dacă totul este în ordine. ♦ Ansamblul celor care fac această inspecție. ◊ Ofițer de rond = ofițer însărcinat cu controlul santinelelor din garnizoană; drum de rond = cale de-a lungul zidurilor unei cetăți în spatele crenelurilor, care permitea mișcarea apărătorilor. 2. (Muz.) Rondă. [< fr. ronde]. substantiv neutru rond

rond2 adj. m.; f. róndă, pl. rónde substantiv neutru rond

*rond, -ă adj. (fr. rond, lat. rotundus, rotund). Rătund [!], vorbind de un fel de litere scrise c´o peniță cu botu lat (Barb.). S. f., pl. e. Notă întreagă care valorează cît doŭă note albe (Barb.). S. n., pl. urĭ (fr. rond-point). Rătunzitură [!], pĭață rătundă într´o grădină mare saŭ pe o șosea plantată (Munt. Pop. ront). Un fel de manta femeĭască lungă fără mînicĭ (ca o pelerină) care a fost la modă pe la 1880, numită și rotondă (Munt. Pop. ront). Gardă de noapte, caraulă (rus. rund): a fi de rond. Oameniĭ care compun caraula: trece rondu. substantiv neutru rond

rond n. 1. figură circulară, cerc: stau în rond sub vântul rece AL.; 2. mișcarea piciorului la dans descriind un semicerc; 3. piață circulară în care converg mai multe strade sau alee; 4. vizită de noapte la diferitele posturi spre a vedea dacă toate sunt în ordine: deseară știi că ești de rond CAR. substantiv neutru rond

ROND, -Ă, (1, 2, 3) ronduri, s. n., (5) ronde, adj. 1. S. n. Strat de flori, de obicei circular, ridicat deasupra nivelului terenului din jur. 2. S. n. Piațetă rotundă de unde pornesc mai multe artere de circulație, având adesea la mijloc o plantație de flori sau un monument. 3. S. n. Inspecție de noapte care se face la un post de pază militar pentru a controla santinelele; p. ext. oamenii care fac această inspecție. ♦ Serviciu de control al santinelelor, organizat pe garnizoană. ◊ Ofițer de rond = ofițer însărcinat cu controlul santinelelor pe garnizoană. ◊ Expr. A fi de rond sau a face rondul = a fi însărcinat cu inspecția (santinelelor) sau a face inspecție. 4. S. n. (Cor.) Mișcare circulară a piciorului, executată liber pe sol sau în aer. 5. Adj. (în sintagmele) Scriere (sau literă) rondă = fel de scriere cu litere rotunde, groase și drepte; literă astfel scrisă. Peniță rondă = peniță specială cu vârful lat, cu care se pot scrie literele ronde. – [Pl. și: (4, n.) ronde] Din fr. rond, germ. Ronde. substantiv neutru rond

A ROND s. n. Semnul tipografic @, numit și a comercial sau coadă-de-maimuță; folosit mai ales în adresele de poștă electronică, are semnificația „la” și precedă porțiunea de adresă care reprezintă domeniul virtual (exemplu: cutarescu@domeniul.meu). substantiv neutru arond

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului rond

rond   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rond rondul
plural ronduri rondurile
genitiv-dativ singular rond rondului
plural ronduri rondurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z