ronț definitie

ronț-, V. cronț-. invariabil ronț

ronț interj. invariabil ronț

ronț ! int. imită sunetul dinților când mestecă ceva uscat și tare, vorbind mai ales de șoareci. [Onomatopee]. invariabil ronț

RONȚ interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul celui care roade cu dinții un aliment tare. – Onomatopee. invariabil ronț

cronț și cranț (est) și ronț (vest și sud) interj. care arată huĭetu dinților care rod orĭ mănîncă lucrurĭ uscate. invariabil cronț

*rond, -ă adj. (fr. rond, lat. rotundus, rotund). Rătund [!], vorbind de un fel de litere scrise c´o peniță cu botu lat (Barb.). S. f., pl. e. Notă întreagă care valorează cît doŭă note albe (Barb.). S. n., pl. urĭ (fr. rond-point). Rătunzitură [!], pĭață rătundă într´o grădină mare saŭ pe o șosea plantată (Munt. Pop. ront). Un fel de manta femeĭască lungă fără mînicĭ (ca o pelerină) care a fost la modă pe la 1880, numită și rotondă (Munt. Pop. ront). Gardă de noapte, caraulă (rus. rund): a fi de rond. Oameniĭ care compun caraula: trece rondu. temporar rond

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului ronț

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z