romb definitie

ROMB s.n. 1. Patrulater cu toate laturile egale, cu două unghiuri ascuțite și două unghiuri obtuze. 2. Model în formă de romb (1). [< fr. rhombe, cf. gr. rhombos]. substantiv neutruromb

ROMB- v. rombo-. substantiv neutruromb

ROMB1 s. n. 1. patrulater cu toate laturile egale și unghiurile opuse egale. 2. (la ambarcații sportive cu vele) totalitatea sarturilor de deasupra crucetei. (< fr. rhombe, germ. Rhombus) substantiv neutruromb

ROMB2(O)- elem. „romb1 (1)”. (< fr. rhomb/o/-, cf. lat. rhombus, gr. rhombos) substantiv neutruromb

romb s. n. sg. caro (în jocul de cărți) substantiv neutruromb

*romb n., pl. urĭ (vgr. rómbos, titirez, romb, d. rémbo, învîrtesc). Geom. O figură compusă din patru laturĭ egale care formează doŭă unghĭurĭ ascuțite și doŭă obtuze (un pătrat turtit). V. baclava și șatrange. substantiv neutruromb

romb s. n., pl. rómburi substantiv neutruromb

romb n. cuadrilater cu 4 laturi egale dar fără unghiuri drepte. substantiv neutruromb

ROMB, romburi, s. n. Paralelogram cu toate laturile egale și cu unghiurile opuse egale. – Din ngr. rombos, fr. rhombe. substantiv neutruromb

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiromb

romb  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular romb rombul
plural romburi romburile
genitiv-dativ singular romb rombului
plural romburi romburilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z