ROMB s.n. 1. Patrulater cu toate laturile egale, cu două unghiuri ascuțite și două unghiuri obtuze. 2. Model în formă de romb (1). [< fr. rhombe, cf. gr. rhombos]. substantiv neutru romb
ROMB- v. rombo-. substantiv neutru romb
ROMB1 s. n. 1. patrulater cu toate laturile egale și unghiurile opuse egale. 2. (la ambarcații sportive cu vele) totalitatea sarturilor de deasupra crucetei. (< fr. rhombe, germ. Rhombus) substantiv neutru romb
ROMB2(O)- elem. „romb1 (1)”. (< fr. rhomb/o/-, cf. lat. rhombus, gr. rhombos) substantiv neutru romb
romb s. n. sg. caro (în jocul de cărți) substantiv neutru romb
*romb n., pl. urĭ (vgr. rómbos, titirez, romb, d. rémbo, învîrtesc). Geom. O figură compusă din patru laturĭ egale care formează doŭă unghĭurĭ ascuțite și doŭă obtuze (un pătrat turtit). V. baclava și șatrange. substantiv neutru romb
romb s. n., pl. rómburi substantiv neutru romb
ROMB, romburi, s. n. Paralelogram cu toate laturile egale și cu unghiurile opuse egale. – Din ngr. rombos, fr. rhombe. substantiv neutru romb
romb substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | romb | rombul |
plural | romburi | romburile | |
genitiv-dativ | singular | romb | rombului |
plural | romburi | romburilor |