romb definitie

ROMB s.n. 1. Patrulater cu toate laturile egale, cu două unghiuri ascuțite și două unghiuri obtuze. 2. Model în formă de romb (1). [< fr. rhombe, cf. gr. rhombos]. substantiv neutru romb

ROMB- v. rombo-. substantiv neutru romb

ROMB1 s. n. 1. patrulater cu toate laturile egale și unghiurile opuse egale. 2. (la ambarcații sportive cu vele) totalitatea sarturilor de deasupra crucetei. (< fr. rhombe, germ. Rhombus) substantiv neutru romb

ROMB2(O)- elem. „romb1 (1)”. (< fr. rhomb/o/-, cf. lat. rhombus, gr. rhombos) substantiv neutru romb

romb s. n. sg. caro (în jocul de cărți) substantiv neutru romb

*romb n., pl. urĭ (vgr. rómbos, titirez, romb, d. rémbo, învîrtesc). Geom. O figură compusă din patru laturĭ egale care formează doŭă unghĭurĭ ascuțite și doŭă obtuze (un pătrat turtit). V. baclava și șatrange. substantiv neutru romb

romb s. n., pl. rómburi substantiv neutru romb

romb n. cuadrilater cu 4 laturi egale dar fără unghiuri drepte. substantiv neutru romb

ROMB, romburi, s. n. Paralelogram cu toate laturile egale și cu unghiurile opuse egale. – Din ngr. rombos, fr. rhombe. substantiv neutru romb

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului romb

romb   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular romb rombul
plural romburi romburile
genitiv-dativ singular romb rombului
plural romburi romburilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z