romb definitie

ROMB s.n. 1. Patrulater cu toate laturile egale, cu două unghiuri ascuțite și două unghiuri obtuze. 2. Model în formă de romb (1). [< fr. rhombe, cf. gr. rhombos]. substantiv neutru romb

ROMB- v. rombo-. substantiv neutru romb

ROMB¹ s. n. 1. patrulater cu toate laturile egale și unghiurile opuse egale. 2. (la ambarcații sportive cu vele) totalitatea sarturilor de deasupra crucetei. (< fr. rhombe, germ. Rhombus) substantiv neutru romb

ROMB²(O)- elem. „romb¹ (1)”. (< fr. rhomb/o/-, cf. lat. rhombus, gr. rhombos) substantiv neutru romb

romb s. n. sg. caro (în jocul de cărți) substantiv neutru romb

*romb n., pl. urĭ (vgr. rómbos, titirez, romb, d. rémbo, învîrtesc). Geom. O figură compusă din patru laturĭ egale care formează doŭă unghĭurĭ ascuțite și doŭă obtuze (un pătrat turtit). V. baclava și șatrange. substantiv neutru romb

romb s. n., pl. rómburi substantiv neutru romb

romb n. cuadrilater cu 4 laturi egale dar fără unghiuri drepte. substantiv neutru romb

ROMB, romburi, s. n. Paralelogram cu toate laturile egale și cu unghiurile opuse egale. – Din ngr. rombos, fr. rhombe. substantiv neutru romb