rol definitie

ROL s.n. I. 1. Listă a proceselor care urmează să fie judecate de către o instanță. 2. Registru în care sunt trecuți contribuabilii la percepție. 3. Lista oficială a celor care se află pe un vapor. II. 1. Ceea ce trebuie să recite un actor pe scenă. ♦ Personajul reprezentat de un actor. 2. Atribuție; menire. [Var. rolă s.f. / < fr. rôle, germ. Rolle]. substantiv neutrurol

ROL1 s. n. I. 1. listă a proceselor care urmează să fie judecate într-o zi de către o instanță. 2. registru în care sunt trecuți contribuabilii la percepție. 3. listă a echipajului unei nave. 4. (în unele țări) lista tuturor navelor și a caracteristicilor lor tehnice. II. 1. parte (de text, melodică etc.) ce revine unui interpret într-un spectacol. ◊ personajul interpretat de un actor. 2. atribuție, sarcină care revine cuiva într-o acțiune; menire. 3. semnificație de ordin semantic sau lingvistic pe care o poate avea un cuvânt. (< fr. rôle) substantiv neutrurol

ROL2 s. n. guler ~ = guler în formă de rulou. (după fr. /col/ roulé) substantiv neutrurol

rol s. n., pl. róluri substantiv neutrurol

rol (róluri), s. n.1. Listă de nume. – 2. Parte dintr-o piesă interpretată de un artist. – 3. Misiune, atribuție. – Var. înv. rolă. Fr. rôle.Der. înrola, vb. (a înregimenta, a înscrie), după fr. enrôler. substantiv neutrurol

*rol n., pl. urĭ (fr. rôle, d. lat. rótulus, sul, vălătuc. V. rulez). Listă, condică: rol de contribuțiunĭ. Partea saŭ personaju pe care trebuĭe să-l joace un actor într´o pĭesă: a juca rolu avaruluĭ. Atribuțiune specială: rolu unuĭ comandant. A crea un rol, a-l juca așa în cît [!] să nu te întreacă nimenĭ. A juca un rol, a avea importanță: banu joacă mare rol. A juca saŭ a avea un rol frumos saŭ urît, a face fapte frumoase orĭ urîte: el a jucat un rol urît în această afacere. A-țĭ lua rolu´n serios, a lucra cu seriozitate. A-țĭ lua rolu de, a face pe: el șĭ-a luat rolu de critic. substantiv neutrurol

rol n. 1. listă: rol de contribuțiuni; 2. ceeace trebuie să reciteze un actor într’o piesă de teatru; 3. personaj reprezentat de actor: rolul lui Despot-Vodă; 4. parte ce se iea într’o afacere: a juca un rol important; 5. atribuțiune specială: rolul unui părinte de familie. substantiv neutrurol

ROL, roluri, s. n. I. 1. Partitură scenică ce revine unui actor într-o piesă de teatru, unui cântăreț într-o operă etc. pentru interpretarea unui personaj. ♦ Personaj inter¬pretat de un actor într-o piesă, într-o operă etc. 2. Atribuție, sarcină care îi revine cuiva în cadrul unei acțiuni; misiune. II. 1. Totalitatea litigiilor care urmează a fi rezolvate într-o anumită zi de către un organ de jurisdicție. ◊ Repunere pe rol = fixare a unui termen de judecată privitor la un proces al cărui curs a fost suspendat. Scoatere de pe rol = măsură prin care un organ de jurisdicție dispune întreruperea îndeplinirii actelor de procedură referitoare la un proces. 2. Registru în care organele financiare țin evidența impozitelor pentru fiecare contribuabil în parte. Rol fiscal. 3. (Mar.) Listă nominală a echipajului unei. nave, constituind unul dintre documentele principale fără de care nu se poate naviga legal. – Din fr. rôle. substantiv neutrurol

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirol

rol  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rol rolul
plural roluri rolurile
genitiv-dativ singular rol rolului
plural roluri rolurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z