roibă definitie

róĭbă și (Trans.) și róbie f., pl. e (lat. rŭbia, poate și supt infl. luĭ roĭb). O plantă erbacee acățătoare [!] care e tipu familiiĭ rubiaceelor (rúbia tinctórum). Din rădăcinile eĭ se scotea în ainte [!] o văpsea [!] roșie. Poamele eĭ îs niște boabe roșiĭ care devin pe urmă negre. – Se numește și brocĭ, pațachină și rumenele, ĭar ca neol. garanță. substantiv feminin roĭbă

róibă (plantă) s. f., g.-d. art. róibei; pl. róibe substantiv feminin roibă

roibă f. plantă din a cării rădăcină se extrăgea înainte o materie colorantă roșie (Rubia tinctorum). [Lat. RUBEA]. substantiv feminin roibă

RÓIBĂ, roibe, s. f. Plantă erbacee cu frunze lanceolate și cu flori albe-gălbui, a cărei rădăcină conține o materie colorantă roșie cu care se vopsesc fibrele textile (Rubia tinctorum). – Lat. robia. substantiv feminin roibă

brociu n. plantă numită obișnuit roibă. [Serb. BROČ]. substantiv feminin brociu