Alege sensul dorit: roi -substantiv masculin roi -substantiv neutru roi -verb tranzitiv

roi definitie

credit rapid online ifn

roi1 (grup de albine, roit) s. n., pl. róiuri substantiv masculinroi

roí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. roiésc, imperf. 3 sg. roiá; conj. prez. 3 să roiáscă substantiv masculinroi

credit rapid online ifn

roi (-iuri), s. n. – Grup, familie de albine. – Megl. (roiac). Sl. roi (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 318; Conev 74), cf. bg., sb., slov. roj.Der. roi, vb. (a pleca în roi; a mișuna; a furnica; a dispărea, a zbura), mr. (a)ruescu, (a)ruire, megl. ruiés, ruiri, cf. bg. rojă; roinic, adj. (mobil, care se mișcă de colo colo, care roiește); roiniță, s. f. (stup mic în care se prinde roiul; melisă, Melissa officinalis), pe care Conev 46 îl trimite inutil la un bg. *roinica; roiște, s. f. (roire; melisă); roit, s. n. (roire). substantiv neutruroi

roĭ n., pl. urĭ (vsl. bg. sîrb. rus. roĭ, rudă cu rînesc, urnesc. V. paroĭ). Ceată de insecte zburătoare (albine, muște, fluturĭ). Fig. Ceată veselă și zburdalnică: un roĭ de tinerĭ. substantiv neutruroĭ

ROI1, roiuri, s. n. 1. Grup compact de albine, ieșite din stup împreună cu matca lor în căutarea unui adăpost nou. 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Mulțime de insecte sau de păsări mici care zboară în grupuri. ♦ Grup compact de oameni în mișcare. ♦ Mulțime de lucruri de același fel (văzute în mișcare). 3. Grup de corpuri cerești, relativ concentrate în spațiu, având caracteristici care sugerează o proveniență comună. – Din sl. roj. substantiv neutruroi

roiu n. 1. sborul albinelor tinere când se despart de cele bătrâne; 2. stup vechiu cu albine; 3. fig. mulțime ce s´agită: mii roiuri vorbitoare curgând spre vechea Roma EM. în ochiu-mi scânteiază un roiu de năluciri AL. [Slav. ROĬ]. substantiv neutruroiu

roi, roiesc v. r. a se retrage în mare grabă; a fugi dintr-un loc verb tranzitivroi

roì v. 1. a se aduna în roiuri, vorbind de albinele cari ies din stup; 2. a sbura sbârnăind, a se revărsa: călăreții umplu câmpul și roiesc după un semn EM. verb tranzitivroì

ROÍ3, roiesc, vb. IV. Intranz. (Despre albine) A ieși din stup zburând în roiuri, spre a-și căuta un nou locaș și a da naștere unui stup nou; p. ext. (despre insecte sau păsări mici) a zbura în număr mare de colo până colo. ♦ Tranz. (Despre albine) A întemeia, prin roire, un stup nou. ♦ (Despre oameni) A se răspândi în grupuri, pornind din același loc; a umbla de colo până colo. – Sb. roiti. verb tranzitivroi

ROÍ2, roiesc, vb. IV. Intranz. (Despre albine; la pers. 3) A ieși din stup zburând în roiuri2 (1) spre a-și căuta un nou adăpost și a da naștere unui stup nou; (despre insecte sau păsări mici) a zbura în număr mare de colo până colo. ♦ (Despre oameni) A se răspândi în grupuri, pornind din același loc; a umbla de colo până colo; a forfoti, a mișuna. – Din bg. roja, sb. rojiti. verb tranzitivroi

a o roi expr. v. roi verb tranzitivaoroi

roĭésc v. intr. (d. roĭ). Plec dintr´un stup și formez un roĭ noŭ care va fi pus în alt stup, vorbind de albine. Zbor saŭ alerg împrăștiat și în mare număr: albinele roĭaŭ în prejuru [!] florilor, călărețiĭ roĭaŭ pe cîmp. Fig. Iron. Dispar pin [!] furt saŭ risipă: baniĭ aŭ roit. verb tranzitivroĭesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiroi

roi  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular roi roind
plural roiește roiești
genitiv-dativ singular roire roiesc
plural roit roiește
roi  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular roi roind
plural roiește roiești
genitiv-dativ singular roire roiesc
plural roit roiește
roi  substantiv masculin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)roi roire roit roind singular plural
roind roiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) roiesc (să)roiesc roiam roii roisem
a II-a (tu) roiești (să)roiești roiai roiși roiseși
a III-a (el, ea) roiește (să)roiai roia roi roise
plural I (noi) roim (să)roim roiam roirăm roiserăm
a II-a (voi) roiți (să)roiți roiați roirăți roiserăți
a III-a (ei, ele) roiesc (să)roiască roiau roi roiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z