rochie definitie

róche (vest) și róchie (est) f. (sîrb. bg. roklja, d. germ. rock, haĭnă, rochie. V. recăl, gheroc, hondroc). Haĭnă femeĭască de pînză (sau și de postav) care se întinde de la mijloc pînă la glezne. Rochia rînduniciĭ, volbură. V. fustă, capot, sucnă, palton. substantiv femininroche

róchie (róchii), s. f. – Îmbrăcăminte femeiască. – Var. roche. Sb. roklja (Cihac, II, 316), din germ. Rock, de unde și roc, s. n. (redingotă, veston). substantiv femininrochie

ROCHIE coajă, cortină, prelată. substantiv femininrochie

róchie (-chi-e) s. f., art. róchia (-chi-a), g.-d. art. róchiei; pl. róchii, art. róchiile (-chi-i-) substantiv femininrochie

rochie f. veșmânt femeiesc de regulă lung până la călcâie. [Serb. ROKLIA, jachetă]. substantiv femininrochie

RÓCHIE, rochii, s. f. Îmbrăcăminte femeiască la care bluza și fusta (din același material) formează o singură piesă. [Var.: (reg.) róche s. f.] – Din bg., sb. roklja. substantiv femininrochie

vólbură și (Mold. pop.) hólbură f., pl. ĭ (lat. pop. *volvula, d. *volvulus, cl. convólvulus, volbură, d. vólvere, a rostogoli, a răsuci. V. boltă, învolb, vultoare, devoluțiune). Vechĭ. Vifor furtună. Azĭ. Rotogol, vîrtej (de apă, de abur, de fum): volburĭ de mare (Con. 280), se făceaŭ volburĭ în urma vaporuluĭ, volburĭ ĭeșeaŭ din hornu locomotiveĭ. O plantă cățărătoare sîlbatică cu florĭ albe în formă de pîlnie (convólvulus arvensis), numită și bólbură, bólboră (Ban. Olt. Serbia), hólbură (Mold.), volvură (unde?) și rochia rînduniciĭ. V. cupa (vaciĭ) și zorele. substantiv femininvolbură