ROCAILLE adj. invar. Stil rocaille (și s.n.) = stil caracteristic sec. XVIII, caracterizat prin fantezia contururilor răsucite și prin imitarea unor elemente naturale, ca grote, stânci etc. [Pron. ro-cái. / < fr. rocaille]. invariabilrocaille
ROCAILLE [RO-CÁI] adj. inv. stil ~ (și s. n.) = stil, bază de înflorire a rococoului, caracterizat prin fantezia contururilor răsucite și prin imitarea unor elemente naturale (grote, stânci, volute vegetale etc.). (< fr. rocaille) invariabilrocaille
!rocáille (fr.) [aille pron. ai] (ro-caille) s. n. invariabilrocaille
ROCAILLE adj. (în sintagma) Stil rocaille (și substantivat, n.) = stil în arhitectura de interior apărut în arta franceză din timpul domniei lui Ludovic al XV-lea, caracterizat prin eleganță, rafinament, fantezia contururilor răsucite și prin imitarea unor elemente naturale (grote, stânci, roci). [Pr.: rocái] – Cuv. fr. invariabilrocaille