robust definitie

ROBÚST, -Ă adj. Tare, zdravăn, voinic, viguros. [< fr. robuste, cf. lat. robustus]. adjectiv robust

ROBÚST, -Ă adj. tare, zdravăn, voinic, viguros; rezistent. (< fr. robuste) adjectiv robust

*robúst, -ă adj. (lat. robustus). Zdravăn, puternic: copac, copil robust. adjectiv robust

robúst adj. m., pl. robúști; f. robústă, pl. robúste adjectiv robust

robust a. 1. plin de vigoare; 2. ferm, neclintit: o credință robustă. adjectiv robust

ROBÚST, -Ă, robuști, -ste, adj. Care este înzestrat cu o constituție fizică puternică; rezistent la muncă, la oboseală, la boală; voinic, viguros, vânjos. – Din fr. robuste. adjectiv robust

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului robust

robust   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular robust robustul robustă robusta
plural robuști robuștii robuste robustele
genitiv-dativ singular robust robustului robuste robustei
plural robuști robuștilor robuste robustelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z