robust definitie

ROBÚST, -Ă adj. Tare, zdravăn, voinic, viguros. [< fr. robuste, cf. lat. robustus]. adjectivrobust

ROBÚST, -Ă adj. tare, zdravăn, voinic, viguros; rezistent. (< fr. robuste) adjectivrobust

*robúst, -ă adj. (lat. robustus). Zdravăn, puternic: copac, copil robust. adjectivrobust

robúst adj. m., pl. robúști; f. robústă, pl. robúste adjectivrobust

robust a. 1. plin de vigoare; 2. ferm, neclintit: o credință robustă. adjectivrobust

ROBÚST, -Ă, robuști, -ste, adj. Care este înzestrat cu o constituție fizică puternică; rezistent la muncă, la oboseală, la boală; voinic, viguros, vânjos. – Din fr. robuste. adjectivrobust