robie definitie

robíe f. (d. rob. D. rom. vine sîrb. robija, muncă silnică). Servitute, sclavie, captivitate, starea de rob. substantiv femininrobie

róbie, V. roĭbă. substantiv femininrobie

róĭbă și (Trans.) și róbie f., pl. e (lat. rŭbia, poate și supt infl. luĭ roĭb). O plantă erbacee acățătoare [!] care e tipu familiiĭ rubiaceelor (rúbia tinctórum). Din rădăcinile eĭ se scotea în ainte [!] o văpsea [!] roșie. Poamele eĭ îs niște boabe roșiĭ care devin pe urmă negre. – Se numește și brocĭ, pațachină și rumenele, ĭar ca neol. garanță. substantiv femininroĭbă

robíe s. f., art. robía, g.-d. art. robíei; pl. robíi, art. robíile substantiv femininrobie

robie f. 1. captivitate; 2. servitute, sclavaj. substantiv femininrobie

ROBÍE, robii, s. f. 1. (în Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) Instituție caracterizată prin dependența totală a unui om față de stăpânul său. ♦ Captivitate, prizonierat. 2. Stare de dependență politică, socială și economică în care sunt ținute o țară, un grup social, un individ. 3. (Pop.) Menținerea unei persoane în temniță; p. ext. închisoare, temniță. – Rob + suf. -ie. substantiv femininrobie